Charles Dickens – cel mai ecranizat scriitor englez

Odată cu apariţia cinematografului, o mare parte a scriitorilor contemporani sau din secolele trecute au intrat, rând pe rând, în topul scenariştilor preferaţi de regizori şi public. Operele lui William Shakespeare, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză, scrierile lui Lev Tolstoi – unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, Honoré de Balzac – unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic, sau Ion Agârbiceanu – scriitor, ziarist şi prozator român, s-au impus repede pe scenele cinematografelor româneşti.  (mai mult…)

Andreea Marin Bănică şi Şcoala Mamelor – Popas la Galaţi

Prima întâlnire cu Andreea Marin Bănică a fost una mai mult decât plăcută. Se întâmpla acum 3 ani. A fost o întâlnire naturală, firească. După 5 minute emoţiile parcă nici nu existaseră, şi regăseam, stând faţă în faţă, acelaşi om pe care mi-l creionasem în minte după ce o văzusem, de nenumărate ori, pe micul ecran. Era exact aşa cum o percepusem eu, în sinea mea. Iar acest lucru mă liniştea.  (mai mult…)

Suflet pentru suflet

536880_482905321750822_1643133464_nAstăzi, total întâmplător, căutând un program de editat audio pe unul dintre dvd-urile pe care făcusem, acum ceva vreme, back-up pentru fişierele mele înaintea unei reinstalări de windows, am găsit un folder pe care-l denumisem, preventiv: „Nu şterge!”. Am ridicat puţin din sprâncene si l-am deschis. Câteva înregistrări şi un fişier word – am zâmbit! Era un strop din ceea ce a fost, pentru mai bine de 5 ani de zile, Suflet pentru Suflet – o emisiune pe care am realizat-o alături de bunul meu prieten (mai mult…)

Despre împlinirea sufletească

Dan-Puric---Cine-suntem

Dan Puric – „Cine suntem”

„Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează.” (mai mult…)

Atlantic Road – locul de unde poţi vedea, pentru o clipă, capătul Pământului.

“Constructia norvegiana a secolului - Atlantic Road

Atlantic Road

Imaginaţi-vă cum ar fi să existe un loc în care Pământul se uneşte cu Cerul, şi să-l puteţi vedea. Un tărâm interzis, rupt parcă dintr-un film de poveste, de unde să puteţi privi spre capătul Pământului. Există, şi se numeşte Atlantic Road.

Dat  în circulaţie pe 7 Iunie 1989, Atlantic Road este o parte din drumul (mai mult…)

Discriminarea la locul de muncă – MOBBING-ul

12MOBBING-ul este un termen mai puţin cunoscut la noi, în România, dar care era folosit cu succes pe vremuri pentru a descrie comportamentul brutal al unor animale atunci când acestea voiau să elimine un alt membru din haita lor. Reprezentanţii Asociaţiei COLFAS definesc acest termen astfel: „Mobbingul este o formă de (mai mult…)

Se întâmpla în 2011 …

31 Octombrie 2011. Bucureşti. Şcoala Mamelor împlineşte 1 an de activitate!

       Acum un an de zile luam trenul la prima oră a dimineţii. Destinaţia: Bucureşti – Lansarea oficială a Proiectului  „MOM UP – Reţea de Centre Pilot de Consiliere a Mamelor aflate în situaţii dificile de viaţă ”. Mai pe scurt: Şcoala Mamelor. Un proiect de suflet pus pe hârtie şi împlinit, mai apoi, de Fundaţia „Preţuieşte Viaţa” împreună cu Fundaţia Estuar şi Asociaţia Telefonul Copilului.

       A fost un drum lung, în care am încercat să îmi gestionez emoţiile pe care le resimţeam din ce în ce mai mult pe măsură ce mă apropiam de Bucureşti. Era şi firesc, de altfel, să am atâtea emoţii. Nu mai vorbisem niciodată la un microfon, şi cu siguranţă nu în faţa atâtor oameni care, deşi cunoscuţi din presă, erau necunoscuţi mie, personal. Partea cea mai frumoasă a emoţiei este că reuşeşte, cumva, să scoată tot ce este mai bun şi mai frumos din tine. Nu te lasă să îţi cizelezi prea mult cuvintele, şi nici să îţi controlezi glasul într-atât de mult încât să pară ceva banal. Emoţia te face să dai fiecarui cuvânt pe care îl spui exact greutatea şi tonalitatea pe care o are el pentru tine.

       De fapt, tot ce a urmat începând cu acea zi a fost pentru mine o emoţie constantă, în cel mai frumos sens al cuvântului. Uşor-uşor începeam să devin parte din ceva frumos şi măreţ în acelaşi timp. Măreţ tocmai prin caracterul uman, atât de rar întâlnit astăzi, pe care aceşti oameni chiar îl au. Ba mai mult decât atât! Viaţa mea intra pe un drum la care am visat de multe ori – acel drum în care ne lăsăm puţin deoparte pe noi, uităm pentru o clipă de maşina sau vacanţa pe care plănuim să ni le facem cadou, nu mai povestim despre noua achiziţie în care tocmai am învestit o avere, şi ne îndreptăm privirea către cei din jurul nostru mai puţin norocoşi. Nu doar pentru a privi, ci pentru a face cu adevărat CEVA.

       Am întălnit şi atunci, la conferinţa de lansare a proiectului Şcoala Mamelor, dar şi mai târziu, oameni deosebiţi, oameni simpli dar frumoşi la suflet, care pun ideile cap la cap, care caută soluţii la ore când ar trebui, poate, să-şi dea întâlnire cu Moş Ene. Oameni care nu doar o spun, ci chiar se zbat ca mămicile să găsească sprijinul de care au nevoie. Persoane înzestrate cu o capacitate extraordinară de a vedea calităţile şi valoarea unui om exact acolo unde sunt ele, şi care nu se zgârcesc în a împărţi cu tine ceea ce au învăţat, la rândul lor, în plan personal sau profesional. Oameni care îşi doresc să schimbe ceva în bine, şi nu trăiesc doar ca să mai dea jos o filă din calendar. Iar asta pentru mine a fost ca o gură de aer proaspăt.

       Şcoala Mamelor este mai mult decât un proiect. Este o experienţă pe care nu o poţi înţelege decât atunci când reuşeşti să fii parte din ea. O etapă de viaţă care te poate schimba mult, şi în bine. O experienţă care m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi redescopăr calităţile şi părţile frumoase pe care – pe bună dreptate mă musta un foarte bun prieten – în vâltoarea de probleme şi nemulţumiri cotidieneparcă uitasem că le am, şi să înteleg că pot cere de la viaţă mult mai mult decât am făcut-o până acum.

       Oamenii îi împart astăzi în două categorii (şi îmi asum acest gest): oameni nepotriviţi şi oameni de caracter. Eu am ales să fac parte din a doua categorie, şi să îndrăznesc! Iar acesta este cel mai frumos cadou pe care mi-l pot face mie, în acest an!

                                                                                 Mihaela Bândar Varzan

31.10.2011 – Din arhiva personală

Între ieri şi azi

2370Ar fi prea mult să spun că sunt de acord cu existenţa unei vieţi anterioare. Este o temă pe care – cel puţin acum – nu m-aş aventura să o abordez, deşi am o oarecare deschidere. Dar, presupunând că am mai trait cândva, într-o altă epocă, există o fărâmă din fiinţa mea care mă (mai mult…)

Cutia cu praline

Untitled-1
Nu mă pot lăuda cu prea multe călătorii până acum, deşi mi-ar fi plăcut. Dar încă e timp. Sunt sigură că viaţa are un plan al ei şi că mi le-a rezervat pe toate de acum încolo, aşa încât port mereu cu mine o listă imaginară cu locurile pe care vreau să le văd, atunci când va fi cazul. Dar atât cât am avut ocazia să călătoresc până acum, pe lângă faptul că m-am îmbătat cu fiecare părticică din peisajele ce îmi treceau prin faţa ochilor, mi-a plăcut să (mai mult…)
DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Radu

http://www.raduc.eu/