Discriminarea la locul de muncă – MOBBING-ul

12MOBBING-ul este un termen mai puţin cunoscut la noi, în România, dar care era folosit cu succes pe vremuri pentru a descrie comportamentul brutal al unor animale atunci când acestea voiau să elimine un alt membru din haita lor. Reprezentanţii Asociaţiei COLFAS definesc acest termen astfel: „Mobbingul este o formă de hărţuire psihologică sistematică la locul de muncă, atunci când un salariat este atacat şi stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare şi izolare, punându-se în pericol atât starea emoţională, cât şi abilităţile profesionale ale victimei„.

Astăzi MOBBING-ul face referire la discriminarea la locul de muncă, un fenomen ce tinde să ia amploare, din păcate. Fie că vorbim despre rasism, antifeminism sau discriminarea persoanelor cu handicap, efectul este în cea mai mare parte acelaşi: un impact psihologic devastator, autodesconsiderare, depresie, izolare, ajungându-se chiar la gesturi extreme.

Acesta este un prim articol din ceea ce îmi doresc să fie un semnal de alarmă, atât pentru cei care dau curs, cât şi pentru cei care sunt victime ale discriminării la locul de muncă. Există o lege pentru toţi, şi de cele mai multe ori ea funcţionează. Pentru ca acest lucru să fie posibil însă, este nevoie să cunoaştem în ce măsură legea ne poate apăra, şi să avem, ulterior, curajul de a ne lupta pentru drepturile noastre în baza a ceea ce ştim.

Discriminarea persoanelor cu handicap

În următoarele rânduri aş vrea să fac referire la discriminarea persoanelor cu handicap, la modul în care angajatorii încurajează sau, din contra, conduc chiar ei demersuri de excludere a acestora. Cred cu tărie că persoanele cu handicap au dreptul la egalitatea în şanse, ca orice alt individ al scoietăţii în care trăim.

Conform Legii Nr 448/2006 , asa cum arată dupa ce a fost modificată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Art.72:

 (1) Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap.

(2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării şi orientării profesionale, are acces la informare şi la alegerea activităţii, conform dorinţelor şi aptitudinilor sale.

(3) Datele şi informaţiile personale colectate în cursul procesului de evaluare şi orientare profesională sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în interesul şi cu acordul persoanei cu handicap în cauză.

De asemenea, persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:

a) cursuri de formare profesională;

b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;

c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;

d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare;

e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;

f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;

g) scutirea de plata impozitului pe salariu

Persoanele cu handicap sunt supuse de cele mai multe ori unor presiuni psihologice de durată, şi unor acţiuni ce vizează în mod direct natura handicapului. Cei care apelează la aceste tactici sunt fie colegii de muncă, fie angajatorul/patronul, iar scopul este acela de a determina persoana vizată să clacheze şi, astfel, să îşi dea demisia. În felul acesta, angajatorul obţine ceea ce a urmărit de la bun început, fără a fi acuzat că a concediat o persoană cu handicap, sau că i-a încălcat drepturile prevăzute de lege.

Art. 75 arată, printre altele, că:

“(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional.

(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în special, pentru comunitatea căreia aparţine;

b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil persoanelor cu handicap;

c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;

d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi protejate autorizate şi locuinţe protejate;

e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;

Cum funcţioneaza discriminarea la locul de muncă

În majoritatea cazurilor de discriminare la locul de muncă a persoanelor cu handicap, aparenţele nu dau nimic de bănuit. La şedinţe sunt lăsate să îşi exprime liber opinia, iar atunci când sunt de faţă cu ceilalţi colegi li se vorbeşte respectuos, cu consideraţie. Dincolo de acest tablou însă, există o realitate dură.

Persoanele cu handicap suportă numeroase nedreptăţi, umilinţe şi jigniri, şi toate au loc în lipsa martorilor. Acţiunile nu au nici o legătura cu modul în care îşi îndeplinesc sarcinile pe care postul ocupat le implică, şi nici cu capacităţile lor intelectuale, ci cu faptul că angajatorul doreşte, cu orice preţ, să “scape” de un angajat “problemă”. În mod normal, odată angajată o persoană cu dizabilităţi, ne-am aştepta ca locul său în acea unitate/organizaţie/firmă să fie unul sigur, pentru care s-a dovedit a fi apt/aptă. Numai că lucrurile nu stau întotdeauna aşa: în timp, poate exista o schimbare a conducerii, sau doar a unei parţi din conducere, iar noii veniţi să nu fie atât de deschişi spre acceptarea persoanelor cu dizabilităţi. Sau colegii nu sunt din start de acord să aibă în preajma lor o persoană cu handicap, şi atunci recurg la acest comportament discriminatoriu, în timp ce în faţa şefului/directorului arată cu totul altceva.

Sunt şi cazuri în care atacurile, nedreptăţile au loc şi în prezenţa altor colegi, ceea ce amplifică şi mai mult impactul psihologic. Deşi am putea spune că în aceste cazuri există avantajul unor martori, adevărul este că tăcerea le asigură locul de muncă şi aleg să nu se implice, fără să ştie că un astfel de comportament poate însemna o aprobare tacită a situaţiei, şi că îşi au partea lor de contribuţie la o nedreptate.

Fără martori sau alte dovezi este, practic, cuvântul angajatului contra cuvântului angajatorului, iar acesta este şi motivul pentru care nu se depune de obicei nici o sesizare.

De fapt, în majoritatea cazurilor de discriminare la locul de muncă, persoanele discriminate nu îşi cunosc pe deplin drepturile şi nu ştiu un lucru foarte important: că legea este de partea lor, şi că se pot apăra! Mai mult decât atât, există Autoritatea Naţională a Persoanelor cu handicap, precum şi asociaţii sau fundaţii care apără drepturile persoanelor cu handicap, atunci când sunt sesizate.

 

Articol anterior
Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: