Insula Paştelui – Muzeul în aer liber

Două ahu la Hanga Roa. În plan apropiat Ahu Ko Te Riku (cu un pukao pe cap). În plan mijlociu o vedere laterală a unei ahu cu cinci moai.

Două ahu la Hanga Roa. În plan apropiat Ahu Ko Te Riku (cu un pukao pe cap). În plan mijlociu o vedere laterală a unei ahu cu cinci moai.

Insula Paştelui îţi lasă impresia unei îmbinări perfecte între mister, o linişte deplină pe care nici vântul nu pare să o tulbure, şi demnitate. O demnitate gravă, a unui solitar rămas singurul martor al acelor vremuri atât de controversate. De fapt, istoria acestor locuri ridică, incă, multe semne de întrebare.

Legenda spune că, după o călătorie îndelungată şi istovitoare pe meleaguri străine ochiului său, Hotu Matua a ajuns intr-o zi pe Insula Paştelui. Aici avea să devină, mai târziu, primul rege, iar din acel moment insula a primit numele de „Te Pito no te Henua”, sau „Buricul Pământului”. Exploratorul olandez Jacob Roggeveen,  cel care a descoperit în 1722 Insula Paştelui total întâmplător, el căutând de fapt Insula lui Davis, i-a dat numele sub care este cunoscută astăzi: Paasch-Eyland, adică Insula Paștelui în olandeză.

Insula Pastelui

Statui ce străjuiesc Insula Paştelui

Insula Paştelui este cea mai izolată insulă de pe planetă şi se găseşte la aproximativ 3 200 km de coastele chiliene. „Vecinul” cel mai apropiat este Insula Pitcairn, aflată tocmai la 2075 kilometri spre vest. Trei vulcani, acum stinşi, par să păzească cu străşnicie întreaga insulă. Primul dintre ei, Terevaka, este cel mai mare dintre vulcani şi se află în partea de nord. Ceilalți doi vulcani, pe numele lor Poike și Rano Kau, stau tăcuţi în partea de est și sud, dând forma caracteristică, de triunghi, a insulei.

Unul dintre motivele pentru care Insula Paştelui şi-a câştigat faima îl reprezintă sculpturile în piatră vulcanică denumite Moai, despre care se presupune că au fost realizate între anii 1100 și 1680. Locuitorii insulei din acea vreme credeau că aceste statui deţin puteri magice prin care îi apără de primejdii, aşa că le considerau un adevărat simbol religios.

statui

Statuile de pe Insula Paştelui – vedere de aproape

Se spune că există peste 800 de statui pe Insula Paştelui, multe dintre ele putând fi vazute şi în ziua de azi chiar în cariera unde au fost sculptate – craterul Rano-Raraku. Cunoscute şi sub numele de „Capetele din Insula Paștelui”, statuile sunt reprezentări complete de torsuri sau de figuri îngenunchiate și cu mâinile petrecute peste abdomen. Capetele acestor statui au fost acoperite cu cilindri de tuf roşu, unii dintre aceştia cântărind chiar şi câteva tone.

Pentru băştinaşi „… pietrele aveau, de asemenea, spirite distincte. Cercetarile noastre arata ca misterioasele palarii erau, pur si simplu, rostogolite pe o panta bine batatorita pana la locurile lor de astazi. Nu stim inca modul in care au fost ridicate pana la inaltimea capetelor statuilor. Este aproape cert, totusi, ca localnicii erau convinsi ca ele sunt vii si ca spiritele pietrelor se afla in ele. Iar prezenta palariilor creste pe masura ce ne apropiem de vulcan. Este ca o biserica in care craterul este altarul. ”  – Colin Richards, unul dintre cercetătorii implicaţi în proiectul dezlegării misterul statuilor din Insula Pastelui.

Privit de sus, Rano-Raraku seamănă cu un şantier a cărui activitate a fost brusc întreruptă, probabil prin secolul al XVII-lea când băştinaşii au traversat o perioadă crâncenă. Războaiele dintre triburi, epidemiile cumplite, raidurile celor ce erau în căutare de sclavi şi foamea au dus la exterminare reciprocă şi canibalism. Conform lui Diamond, tradițiile orale ale pascuanilor de astăzi par obsedate de canibalism, fapt care îl duce cu gândul la un motiv imposibil de trecut cu vederea care a dus la prăbușirea rapidă a civilizației din Insula Pastelui.  De exemplu, în 1995 Diamond a remarcat că este o insultă foarte gravă pe insulă este atunci când cineva spune „Carnea mamei tale a rămas între dinții mei”. Aceasta, spunea Diamond, înseamnă că proviziile de hrană ale populației inuslei s-au epuizat la un moment dat, ceea ce a dus la o luptă pentru supravieţuire fără limite.

moai

Statuile Moai din Insula Pastelui

Toţi moai-i au fost răsturnaţi şi lăsaţi pradă acţiunilor distrugătoare ale mării, ploilor sau vântului. Doar un sfert dintre aceste statui au fost pus la locurile lor, în timp ce aproape jumătate dintre ele zac încă în  cariera de la Rano Raraku. Cel mai mare moai urcat pe platforma sa este „Paro” și cântărește 82 de tone și are 9,8 metri înălțime.

Ahu-urile, situate în apropierea coastei, erau considerate locuri speciale unde locuitorii insulei îi venerau pe strămoşi, şi unde se ţineau ritualuri funerare. Pe aceste ahu-uri au fost aşezate corpurile moai-lor, iar unele dintre ele sunt orientate în funcţie de poziţia soarelui la echinocţii şi solstiţii.

Multe dintre ele au fost renovate în timpul sau după epoca „huri moai” sau epoca „răsturnării statuilor”, în timp ce altele au devenit osuare. O platformă a fost dinamitată iar Ahu Tongariki a fost măturată de către un tsunami. Din cele 313 ahu-uri cunoscute, 125 poartă moai, de obicei câte o singură statuie, probabil din pricina perioadei scurte în care au fost sculptate statuile dar şi din cauza dificultăților de transport a acestora.

Buricul lumii

Pe Insula Paştelui se află un loc cunoscut drept „Buric al Lumii”, care străjuieşte Ahu Te Pito Kura, şi care are în centru un bolovan rotund, erodat de ape, asemănător celor din Noua Zeelandă. Legenda spune că piatra rotundă a fost adusă de Hotu Matua din țara sa de baștină, atunci când a descoperit Insula Paştelui. Geologii sunt, totuşi, de altă părere.

Ahu Te Pito Kura

O imagine a „Buricului lumii” realizată cu un scanner laser 3D      Sursă foto: wikipedia.ro

Conform descoperirilor pe care aceştia le-au făcut de-alungul timpului piatra are o origine locală, fapt care coincide cu relatările cum că aceasta a fost descoperită de clanul care a ocupat Vinapu, fiind apoi folosită pentru a delimita pământurile clanului.

Conform wikipedia.ro:  „Primul contact al europenilor cu Insula Paștelui s-a petrecut pe data de 5 aprilie, în duminica paștelui din anul 1722, atunci când navigatorul olandez Jacob Roggeveen a ajuns pe insulă. Popasul expediției conduse de Roggeveen a durat o săptămână, timp în care au fost culese primele date despre locuitori. Astfel, Roggeven estima numărul acestora între 2000 și 3000. Oricum, numărul putea fi mult mai mare având în vedere faptul că o parte dintre pascuani, speriați ca urmare a unui incident în care echipajul lui Roggeveen a deschis focul asupra locuitorilor, au preferat să se ascundă.”

Dincolo de istoria zbuciumată a acestor locuri, Insula Paştelui este un adevărat muzeu în aer liber. Monumentele şi statuile, încărcate de simbol,  stau mărturie frământărilor şi nedreptăţilor îndurate de băştinaşi.  S-a păstrat tradiția muzicală ce combină influențele sud-americane cu cele polineziene, iar sculptura este considerată o adevărată artă. Atât pentru localnici cât şi pentru vizitatori, în fiecare an se ţine festivalul cultural „Tapati”, prin care se  celebrează cultura nativă.

Lasă un comentariu

1 comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Paul Gabor

Miniaturi

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Mihai Soare

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Radu

http://www.raduc.eu/

%d blogeri au apreciat asta: