Revelionul copilăriei mele

brad_impodobit_6-1280x800Nu ştiu alţii cum sunt… dar eu, când mă gândesc la pregătirile pentru Anul Nou trăite în copilărie, simt deja mirosul de cozonaci abia scoşi din cuptor, de sărmale în foi de viţă, preferatele mele, sau pui cu sticlă la cuptor, un deliciu în toată puterea cuvântului. Mama scotea cea mai bună faţă de masă, anume pusă deoparte pentru sărbători, şi paharele de porţelan care aşteptau un an întreg pentru a se face utile. „Pahare din astea nu ne mai permitem noi să cumpărăm, lăsaţi-le acolo că stau bine, le scoatem de Crăciun şi Anul Nou.” ne spunea, pe un ton categoric, atunci când ne exprimam dorinţa să le folosim, totuşi,  şi cu alte ocazii. Şi a avut dreptate, în felul ei, pentru că seturile de farfurii, pahare şi ceşti din porţelan stau şi astăzi, ferite de orice accident, în vitrina ce s-a născut cu mult înaintea mea.

Îmi plăcea să trag cu ochiul la fratele meu care pierdea mai mult timp în faţa oglinzii decât mine, ca fată. Ce e drept, eram o copilă pe atunci, abia peste câţiva ani am început să mă „bat” cu el pe timpul petrecut în faţa oglinzii. Era un tânăr frumos, cu trăsături fine, iar bunul simţ, politeţea şi eleganţa cu care se exprima sau îşi alegea hainele m-au făcut de multe ori să spun, cu o sinceră mândrie: „E fratele meu!

Muzica era aleasă la unison, asta şi pentru că, din fericire, în familia mea gusturile muzicale au fost comune. Ne plăcea muzica de calitate, aşa fusesem învăţaţi de mici şi aşa am ales să continuăm. De fapt, acelea au fost vremuri în care puteai trage cu urechea la vecin fără grijă pentru că nu se ascultau manele, iar programul de Revelion difuzat de TVR era unul de calitate, cu actori şi cântăreţi desăvârşiţi care dădeau un aer anume întregii nopţi de Anul Nou. Un aer pe care astăzi televiziunile l-au stricat (să îmi scuzaţi exprimarea…) precum împute mirosul de varză murată abia scoasă din butoi întreaga scară. Diferenţa este aceea că din varză murată poţi găti un adevărat răsfăţ culinar, în timp ce tot acest alai de „vedete” la indigo, lipsite de culoare, pe care le-au anunţat mai toate televiziunile pentru noaptea de Revelion nu folosesc la nimic. Sau poate folosesc la ceva… la „Aşa nu!”.

În seara de Anul Nou toţi vecinii mei, cei de seama fratelui meu mai exact, se adunau şi mergeau din uşă în uşă, cu pluguşorul. Nu mai auzeai nimic în casă, trebuia să strigi dacă vroiai să spui ceva, dar fără toată această gălăgie infernală nu ar fi fost Revelion. Tata pregătea vinul să cinstească urătorii, şi desigur răsplata pentru că au bătut la uşa noastră.  Eu pe atunci aveam voie să merg doar cu Sorcova şi eram puţin invidioasă pe „cei mari”. Mai târziu am înţeles că treaba asta cu pluguşorul „nu era de fete”.

Momentul meu preferat era acela în care ceasul bătea de miezul nopţii, desfăceam sticla de şampanie – care neapărat trebuia să facă „poc” – şi aprindeam artificiile. Coboram atunci în faţa blocului, ciocneam paharele cu şampanie şi aprindeam, rând pe rând, toate artificiile cumpărate. Îmi plăcea să privesc cum Cerul prindea viaţă, iar toată lumea se muta, pentru câteva minute, acolo Sus. Apoi, cu nasul roşu şi mâinile îngheţate, ne întorceam în sufrageria noastră pentru a tăia tortul.

Nici un Revelion nu ar fi însemnat nimic fără „mama”, cum îi spuneam bunicii mele din partea mamei. După ce fratele meu pleca pe la prieteni, musafirii plecau şi ei iar părinţii mei se retrăgeau în faţa televizorului, eu mergeam cu bunica acasă la ea (stătea la câteva blocuri distanţă), mâncam prăjituri şi ne puneam pe poveşti până târziu. Este tot ce îmi lipseşte pentru ca astăzi să mă bucur de Crăciun şi Revelion aşa cum o făceam atunci.

Pentru nostalgici, pentru aceia dintre voi alături de care am servit un pahar de şampanie în noaptea de Anul Nou, am găsit o înregistrare din Revelionul anilor `80 cu Ştefan Bănică şi Gică Petrescu – Un duet de pomină.

Şi pentru că Revelionul se apropie cu paşi repezi de noi, vă spun La Mulţi Ani cu sănătate şi multe, multe bucurii! Prima secundă din 2013 să şteargă tot ce a fost rău în 2012, şi să lase loc numai pentru bine!

Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Oberon

     /  31 Decembrie 2012

    Multe si azi sunt neschimbate, cu excepția programelor TV. Dacă e sa fim nostalgici, sa fim nostalgici după programele din anii ’70, când a fost vremea de maximă strălucire a Televiziunii Române. În anii ’80 însă, chiar și programul de Revelion a scăzut calitativ, fiind aliniat parcă și el vremurilor austere. Ajunsesem să tragem cu ochiul chiar și atunci la televiziunea bulgară, cu program mult mai vesel și mai spumos care transmitea voie bună, spre deosebire de cel al TVR, în care apăreau aceiași actori cu poante învechite și cântăreți țepeni cântănd o muzică invechită și aliniată ideologiei. Din când în când mai apărea câte o trupă de balet care efectua un „dans modern” sau altceva mai clasic, toți mișcându-se la unison, mecanic, cu figuri de sfinx.
    TVR parca nici azi nu și-a revenit din dezastrul pricinuit de anii 80.

    Răspunde
    • Despre Revelionul anilor `70 nu pot scrie decât de prin auzite. M-am născut abia la sfârşitul acelor ani. Îmi aduc aminte de programele bulgarilor, şi sunt de acord cu tine: erau cu cel puţin un pas înaintea noastră. Dar dacă ar să fac o comparaţie între Revelionul anilor 2000 şi cel din anii `80, îl prefer pe cel din urmă. Mă ştii, sunt de… modă veche, cum s-ar zice.

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: