„Nu aşteptaţi lideri. Faceţi ce e de făcut singuri, fiecare în parte.”

solidaritateUnde începe şi unde se termină respectul, decenţa, linia pe care se înşiră, parcă tremurând, solidaritatea? Îmi imaginez, uneori, toată această lume ca pe un bloc înalt, cu multe, multe etaje pline de încăperi în a căror lumină se scriu destine. Destine frânte, scrijelite la întâmplare pe foi de hârtie ale căror rânduri sunt imaginare, rupte din trăiri care nu cunosc sentiment mai presus decât suferinţa. Destine condamnate înainte de a fi respirat aer curat şi de a clipi, pentru prima dată, luminii.

Sunt OM şi drept urmare nu îmi permit luxul de a ignora faptul că ceea ce unii numesc „viaţă modestă” pentru alţii nu reprezintă altceva decât un trai sub limita decentului. Imaginează-ţi, cititorul meu drag, că te vei trezi în această dimineaţă în alt colţ de lume. În Africa, spre exemplu. Imaginează-ţi că te vei îndrepta, aşa cum îţi este obiceiul, spre baie, căutând, cu ochii semi-închişi, pasta de dinţi. În loc de asta te vei afla între 4 pereţi de paie, iar undeva, în stânga ta, pe o masa de lemn complet goală şi plină de praf, puţină apă pe fundul unei canafe ciobite de vreme. Imaginează-ţi că laptopul pe care îl saluţi înainte de a-ţi lua micul dejun este un lux despre care nici măcar nu ştii că există şi poate face atât de multe. Imaginează-ţi că dimineaţă vei fi într-un loc în care va trebui să îţi inventezi propria lege pentru a supravieţui, şi cu toate astea… să nu supravieţuieşti. Imaginează-ţi că nimic din ce ai acum, nu va mai fi acolo.

Trebuie să învăţăm să fim oameni. Trebuie să înţelegem că nu suntem doar noi pe acest tărâm, că nu toţi au norocul de a înţelege noţiuni atât de banale pentru noi precum „familie”, „prieteni”, „dragoste”, „solidaritate”. O haină „la modă”, un telefon „ultimul răcnet”, un laptop „next-generation”, Da!, sunt lucruri care ne fac să ne simţim … bogaţi. Dar, oare, ne definesc?

Să fii solidar înseamnă să ai acea capacitate de a pune ceva, sau pe cineva, mai presus decât tine. Să fii liber în gândire, să poţi să îţi dedici timpul pentru a găsi soluţii la probleme străine ţie. Să nu te împiedici de fiecare piatră, de fiecare minte rigidă sau suflet pustiu. Putem avea 2 maşini, 2 telefoane, 2 tablete… etc., dar nu putem avea decât o viaţă! Putem să ne vindem propriile tablouri, sau putem pune umărul la realizarea altor expoziţii.

Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. Suntem o ţară de oameni frustraţi şi demotivaţi aşa că ceea ce ceri tu nu este aşa de uşor de făcut.

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: