„The Newsroom” – povestea unei echipe de ştiri

The Newsroom

The Newsroom

La începuturile industriei mass-media, Columb şi Magellan ai jurnalismului de televiziune – William Paley şi David Sarnoff s-au dus la Washington ca să facă o înţelegere cu Congresul: Congresul va permite nou-apărutelor reţele de comunicaţii să utilizeze liber undele plătitorilor de impozite în schimbul unui serviciu public. Asta însemna o oră de emisie rezervată informării publicului, sau cum le spunem acum: „ştirile de seară”. Congresul, incapabil să anticipeze capacitatea imensă pe care televiziunea o va avea de a furniza cumpărători celor care fac reclamă, a omis să includă în înţelegere singura cerinţa care ar fi schimbat discursul nostru naţional incomensurabil mai bine: Congresul a uitat să adauge că sub nici o formă nu trebuie să existe reclame plătite în timpul ştirilor. Au uitat să spună că plătitorii de taxe vă vor da gratis undele radio şi pentru 23 de ore pe zi ar trebui să faci profit, dar pentru o oră pe seară lucrezi pentru noi. Şi acum acele reţele de ştiri, rămase în istorie prin crainici – prezentatori oneşti, cu nume ca Murrow, Reasoner, Huntley, Brinkley si Buckley… acum trebuie să defileze cu figuri ca mine. Un prezentator pe cablu cu aceeaşi afacere ca producătorii de la Jersey Shore.
Poate vi se pare o surpriză că cei mai faimoşi jurnalişti americani lucrează acum; minţi excepţionale, cu ani de experienţă şi devotament nezdruncinat, prezintă ştiri. Dar aceste voci reprezintă doar o mică minoritate şi nu au nici o şansă în faţa circului când circul soseşte în oraş. Sunt bătuţi măr. Sunt impresionat că ei încă mai cred că pot câştiga, şi sper că mă pot învăţa câteva lucruri.
Vom fi campionii ştirilor şi inamicul de moarte al speculaţiilor, hiberbolelor şi nonsensurilor. Nu suntem chelneri într-un restaurant servindu-vă ştirile cerute în felul în care vă plac. Nu suntem nici computere afişând doar faptele, pentru că ştirile sunt folositoare numai în contextul umanităţii. Nu mă voi strădui să vă impun părerile mele personale…

Este mesajul cu care îşi încheie prezentarea ştirilor Will McAvoy (Jeff Daniels) într-unul din episoadele serialului  The Newsroom (2012) – (Redacţia). Un mod de a privi meseria de jurnalism despre care ni se vorbeşte încă din primul semestru de facultate, şi care ar trebui să funcţioneze.

The Newsroom relatează povestea unei echipe de ştiri care s-a aventurat într-o misiune aproape imposibilă: aceea de a face ştiri „ca la carte„, departe de circul care invadează din ce în ce mai mult această lume a televiziunii, de speculaţii şi goana lispită de profesionalism după audienţă, în ciuda obstacolelor profesionale sau a problemelor de ordin personal. Este un film despre jurnalism care ne arată cum funcţionează o echipă bine închegată, cu aceleaşi principii. Deşi întreaga acţiune a serialului are loc în cadrul unui canal de televiziune fictiv numit ACN, ştirile care ne sunt expuse în fiecare episod provin din evenimente ce au avut loc în realitate, începând cu devărsarea de petrol din 2010 şi continuând cu controversa din Arizona legată de emigrare.

Recomand acest film celor care vor să înveţe din experienţe reale despre ceea ce înseamnă, de fapt, o ştire, despre cum trebuie abordat subiectul care face acea ştire, şi nu în ultimul rând despre responsabilitatea pe care un jurnalist, indiferent că lucrează în televiziune, presă sau radio, o are faţă de oamenii care îl urmăresc, ascultă sau citesc.

Off-topic – Am văzut că un anume post de televiziune de la noi are o emisiune ce poartă numele acestui serial. Este singurul lucru pe care, din punctul meu de vedere, cele două îl au în comun: nici criteriile după care sunt selectate ştirile, nici modul de prezentare şi nici conduita celor care moderează această emisiune nu au nimic în comun cu ceea ce vedem şi putem învăţa din serialul The Newsroom.

Trailer The Newsroom (2012)

Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: