August Rush – este muzica sau sunt bătăile inimii ceea ce auzim?

August Rush (2007)

August Rush (2007)

Acum vreo două săptămâni cineva mi-a recomandat un film: „August Rush„.  Ştiindu-mă pretenţioasă când vine vorba de filme, cărţi, muzică – orice mă poate deconecta de la rutina zilnică şi îmi permite să îmi încarc bateriile atât cât am nevoie – am întrebat: „Este un film bun? Să nu fie pierdere de vreme…„. Răspunsul a sosit prompt: „Prima dată l-am văzut acum 4 ani, iar de curând l-am revăzut iar… pentru a treia oară. Caută-l, o să îţi placă.” Dacă-mi citeşte aceste rânduri vreau să îi mulţumesc pentru un film absolut magic!

Evan Taylor este un copil deosebit care aude muzica oriunde s-ar afla el: în foşnetul frunzelor, în adierea vântului, într-o staţie de metrou, în parc, pe stradă, chiar şi în curtea orfelinatului unde locuieşte, singura „casă” pe care a avut-o. Deşi nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, băieţelul crede cu tărie că muzica este cea care îl va ajuta să-şi reunească, într-o bună zi,  familia. Nici colegii de cameră, nici cei care se ocupau de protecţia copiilor din orfelinate şi care încercau să-i explice că, de cele mai multe ori, copiii abandonaţi nu mai erau căutaţi, nu reuşeau să îi zdruncine speranţele. Evan ştia că părinţii lui nu au renunţat la el şi că, deşi  nu a primit nici măcar un telefon de la ei, aceştia sunt undeva, dincolo de poarta orfelinatului, căutându-l la rândul lor.

Cuvântul cheie al acestui film este muzica. Ea a fost de altfel şi cea care i-a unit, cu 10 ani în urmă, pe părinţii lui Evan. Louis Connelly, solist şi chitarist irlandez, şi Lyla Novacek, o violoncelistă profesionistă, s-au îndrăgostit la prima vedere şi au petrecut prima lor noapte de dragoste pe acoperişul unei clădiri din Washington Square. Povestea lor de dragoste nu a durat mult fiind despărţiţi de tatăl ei, un om plin de ambiţii şi cu multe planuri de viitor pentru Lyla.  Câteva luni mai târziu Lyla este lovită de o maşină şi ajunge la spital, unde dă naştere unui băieţel. Orbit de aceleaşi ambiţii ca şi până acum, tatăl Lylei dă spre adopţie copilul falsificându-i semnătura, şi îi spune Lylei că medicii nu au putut face, de fapt, nimic să salveze sarcina.

Chemat de sunetele care veneau de undeva, de afară, Evans fuge din orfelinat şi se aventurează într-o lume total necunoscută lui pentru a-şi căuta părinţii. În acelaşi timp, părinţii lui porniseră unul în căutarea celuilalt, niciunul dintre ei neputând uita scurta dar intensa poveste de dragoste trăită pe acel acoperiş din Washington Square.  Zgomotele străzii, claxonul maşinilor, sunetul din staţia de metrou, zarva din pieţe, toate devin note muzicale pe care Evans le urmează. Astfel ajunge în East Village unde îl  întâlneşte pe Wizard, un om care colecta bani de la copii în schimbul unui loc unde să doarmă. Acolo Evans pune mâna, pentru prima dată, pe o chitară, iar rezultatul este uimitor: notele veneau de la sine, muzica se compunea, parcă, singură sub degetele minune ale băiatului. Evans era un geniu, fapt pe care îl remarcă foarte repede şi Wizard. Acesta îşi dă seama de potenţialul pe care îl are Evans şi că poate câştiga bani frumoşi de pe urma lui, aşa că îi alege rapid un nume de scenă: August Rush.

Tot muzica este cea care îi îndreaptă într-o zi paşii spre o biserică unde este fascinat de corul ce tocmai făcea o repetiţie. Faptul că rămâne să locuiască acolo se dovedeşte, în scurt timp, cea mai bună alegere: descoperă pianul pe care îl stăpâneşte de la primele note uimindu-i pe toţi, iar peste câteva luni dirijează în faţa orchestrei simfonice propria compoziţie într-un concert extraordinar susţinut în Central Park.

Dacă v-aş povesti prima întâlnire cu tatăl său care, trecând total întâmplător prin parcul unde August Rush obişnuia să cânte, este atras de măreţia sunetelor pe care acesta le scotea din preţioasa sa chitară şi cum stau faţă în faţă fără a şti ce îi leagă, sau despre  …  aş strica, fără să vreau, toată frumuseţea acestui film. De fapt, sinceră să fiu cuvintele nu pot reda nici pe jumătate sentimentele care te învăluie atunci când vezi filmul. August Rush trebuie văzut, trăit etapă cu etapă, savurat până la cel mai mic detaliu. Poate veţi putea auzi şi voi muzica din sufletul vostru.

August Rush Trailer

Articol următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Fredie Highmore e unul dintre putinii copii/actori care isi face bine meseria , exceptional in filmul „August Rush „. Si eu l-am vazut de 3 ori cam . E ok , istoria de dragoste si muzica care ii atrage pe toti si bla bla bla , dar imi pare prea departe de realitate si un pic cam banal ….anyway , e un film pe care cu siguranta il gusti intr-o seara ploioasa , sub plapuma calda cu o cana de cafea americana in mina !

    Răspunde
  2. Dacă înlocuieşti sunetele muzicale pe care le aude August Rush în film cu acea intuiţie pe care de multe ori o avem faţă de anumite situaţii, acel „feeling” inexplicabil câteodată, nu mai pare atât de departe de realitate filmul. Poate că diferenţa constă în faptul că în realitate oamenii renunţă mult prea uşor la ceea ce iubesc, la un moment dat. Nu toţi, doar unii.

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: