Problema nimănui – copiii expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială

copii-saraci-1Nu îmi plac statisticile. Nu atunci când ele scot în evidenţă probleme grave, prioritare, pe care – deşi avem datoria morală să le rezolvăm, să ne dăm peste cap şi să căutăm soluţii chiar şi acolo unde, aparent, nu sunt – ne este mai comod să le ignorăm. Întoarcem capul şi astfel… avem impresia că “buba” s-a vindecat. Din păcate însă astfel de statistici se fac, şi de cele mai multe ori ele oglindesc perfect realitatea.

Zilele trecute am citit un articol pe Latribune.fr – un site pe care vi-l recomand, pentru că este cu totul altceva decât ceea ce suntem obişnuiţi să citim – despre gradul de sărăcie în care trăiesc din ce în ce mai mulţi copii. Copii de la noi, copii din alte ţări. Aşa am aflat că peste un sfert dintre copiii cu vârsta sub 18 ani care trăiesc în UE sunt expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, o rată mai mare decât populația generală. Riscul creşte foarte mult atunci când părinții acestor copii au un nivel scăzut de educație, ceea ce înseamnă că nici nu le pot oferi un bagaj util de cunoştinţe. Cei mai mulţi sunt nevoiţi să îşi ţină copiii acasă pentru a-i ajuta la treburi gospodăreşti, la câmp, sau cu ziua prin vecini. Este singura lor şansă de supravieţuire.

În 2011 un procent de 27% ​​dintre copiii sub 18 ani au fost afectaţi de sărăcie sau de excluziune socială, faţă de cei 24% de adulţi cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani sau 21% dintre cei cu vârsta de 65 ani şi peste, conform unui studiu publicat de Oficiul European de statistică Eurostat. Mult? Nu! Îngrijorător de mult!

Țările în care copiii sunt cei mai expuşi riscului de sărăcie sau de excluziune socială sunt Bulgaria (52% sub 18 ani), România (49%), Letonia (44%), Ungaria (40%) şi Irlanda (38%) conform cifrelor din 2010.  Unul dintre criterii este educaţia. Aproape jumătate dintre copiii ai căror părinți nu au decât câteva clase sunt expuși riscului de sărăcie sau excludere socială. Proporția scade la 7% pentru cei ai căror părinți au studii superioare.

În România diferența este mult mai evidentă: 78% dintre copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație sunt expuși riscului de sărăcie sau excludere, față de 2% dintre cei ai căror părinți au studii superioare.

Cifrele vorbesc, iar scuzele de genul: ”Nu cred în statistici” nu au ce căuta aici. Mediul în care lucrez mi-a arătat, cât se poate de clar, că avem lângă noi oameni care nu pot vorbi despre sărăcie, pentru că asta ar însemna să îşi povestească întreaga viaţă. Oameni care ar munci oriunde dar pe care nimeni nu îi angajează. Patronii se uită chiorâş la ei, la hainele peticite pe care le poartă, strâmbă din nas şi îi trimit la plimbare. Apoi îşi beau, relaxaţi, cafeaua în biroul ultra-dotat.

Nu ne place să vedem copii murdari la colţ de stradă, care întind mâna şi cer bani de-o pâine. Asta le-au spus părinţii să ceară, pentru că dacă i-aţi întreba, probabil că ar prefera o jucărie. Nu ne place să fim opriţi când mergem, grăbiţi, spre locul de muncă, de câte un sărman “jerpelit”. Dar ne place faptul că avem un loc de muncă, şi nu putem concepe că am putea rămâne vreodată fără el.

În România există câteva fundaţii şi asociaţii care au ca scop clar sprijinul acestor copii proveniţi din familii mult prea sărace pentru a le da un rost în viaţă. Copii care nu pot fi judecaţi pentru greşeala nimănui. Sunt oameni care caută zi şi noapte soluţii la sutele de strigăte de ajutor pe care le primesc zi de zi. Dar fundaţiile nu pot rezolva TOT ceea ce intră – sau ar trebui – în atribuţiile statului.

Şi atunci: problema cui sunt, de fapt, aceşti copii? Cine ar trebui să găsească soluţii astfel încât să nu mai avem aceste procente? Să scadă numărul şomerilor, să crească oferta locurilor de muncă, să existe şanse egale pentru cei care doresc să înveţe sau să îşi facă un rost?

Arătăm cu degetul, dar de fapt nu înţelegem că, în acel moment, arătăm cu degetul spre noi.

Articol următor
Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: