Beyond Borders – „Într-un loc ce nu-i aparține, printre oameni pe care nu îi știa, a găsit o modalitate de a face diferenţa.”

beyond_borders_07Beyound Borders (2003) este un film despre curaj şi voinţă, despre lupta de supravieţuire în condiţii mizere, război şi boală. Reflectă foarte bine aroganţa şi nepăsarea celor pentru care lumea se învârte în jurul  lor şi al propriilor interese, şi neputiinţa ONG-urilor sau a voluntarilor care vor să schimbe ceva, dar se lovesc de lipsa fondurilor. Şi nu în ultimul rând,  Beyound Borders este despre dragoste, singura capabilă de orice sacrificiu.

O gală organizată în scopul colectării de fonduri este întreruptă de apariţia doctorului Nick Callahan (Clive Owen), care dă năvală în sală ţinând de mână un băieţel malnutrit.  Cererea lui, făcută în numele copiilor săraci aflaţi în grija sa va schimba cu totul viaţa lui Sarah Jordan (Angelina Jolie).

Scopul lui Beyound Borders a fost acela de a fi un film epic. O poveste de dragoste care se întinde de-alungul a 3 continente, timp de 10 ani. „Într-un loc ce nu-i aparține, printre oameni pe care nu îi știa, a găsit o modalitate de a face diferenţa.”  – aşa sună mesajul care a însoţit filmul. Odată cu premiera, Jolie a publicat şi însemnările din jurnalul pe care l-a ţinut în călătoriile ei, în care povesteşte experiențele avute în calitate de Ambasador al Bunăvoinței pentru Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) – similar cu ceea ce face şi personajul pe care îl joacă în Beyound Borders.

Beyound Borders nu este un film pe care să îl urmăreşti cu sticla de bere lângă tine şi castronul cu popcorn în braţe. Dar este un film pe care orice jurnalist care crede că această meserie înseamnă doar să vâneze subiecte de senzaţie,  ar trebui să îl vadă. Lupta pentru supravieţuire pe care mii de copii o duc zi de zi pe tărâmuri necunoscute nouă, ne poate învăţa că există dureri şi suferinţe mai mari decât ne-am putea măcar imagina. Nu esti conştient de valoarea unui pahar cu apă decât dacă ajungi să trăieşti în deşert, şi să împarţi o sticlă de 250 ml la câteva suflete, pentru o întreagă zi. Într-o tabără de refugiaţi în care calmantele sunt doar un mit, o femeie operată fără anestezie rezistă fără să schiţeze vreun gest. Pentru ea există durere mai grea decât cea fizică: moartea.

Iar dragostea… dragostea poate lumina până şi în cel mai adânc întuneric, poate reda viaţa acolo unde organismul a renunţat deja la luptă, şi este în stare de sacrificii pe care, în alte condiţii, mintea noastră le-ar refuza total.

Articol anterior
Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: