Interviu cu Alexandra Nadane – preşedinta Asociaţiei „Studenţi pentru Viaţă”

Interviu cu Alexandra Nadane – Partea a-II-a

Poza Mars 4

Mihaela Bândar: Din câte știu la noi avortul este legal până la aproximativ 14 săptămâni de sarcină. Din păcate însă foarte multe femei recurg la această metodă indiferent de termenul limită deja stabilit, majoritatea din cauza sărăciei în care trăiesc, sau pentru că sunt supuse presiunilor violente din partea soțului, a familiei, etc. Și mă refer mai ales la femeile care locuiesc în zone izolate, unde nu există cabinete medicale deci nu au posibilitatea de a face un control medical măcar de două ori pe an. Cum gestionăm această situație?

Alexandra Nadane: Manifestul Marșului pentru Viață din acest an trage un semnal de alarmă cu privire la incidența violenței împotriva femeilor însărcinate. Din păcate este un fapt des întâlnit asupra căruia trebuie să ne îndreptăm atenția atât ca oameni, cât și ca societate. Este important să avem o atitudine responsabilă și să respectăm drepturile femeilor și ale copiilor nenăscuți, astfel încât un copil să nu mai fie perceput ca un obstacol în calea împlinirii unei femei, a bunăstării sau a realizării ei profesionale. În ceea ce privește dificultatea financiară prin care trec femeile însărcinate, este nevoie de un program care să ofere o alocație lunară pe parcursul sarcinii din momentul în care aceasta este recunoscută legal, la fel cum există și după naștere. Este o propunere care trebuie luată în considerare de către cei care sunt în măsură să o pună în aplicare pentru că există nevoi de susținere și înainte de naștere. Gândiți-vă la alimentație femeii pe parcursul sarcinii, la îmbrăcămintea adaptată acestei perioade, la supravegherea medicală. Toate acestea costă și intervin într-un moment în care prioritatea femeii este copilul pe care îl poartă în pântece, în care disponibilitatea pentru a câștiga bani se restrânge. Dar sănătatea copilului începe din pântecele mamei, depinde de cum este îngrijit, iar investiția statului de acum se va recupera cu certitudine atunci când copilul va ajunge la maturitate. Pe cât de atenți suntem când se face fundația unei case, pe atât de atenți ar trebui să fim la primele luni din viața copilului. Ajutând mama, ajutăm copilul. Iar nevoile financiare speciale apar și la femeile casnice, numeroase și la oraș, dar mai ales în zonele rurale. Ca să nu mai vorbim de abuzul întâlnit, mult mai des decât vă puteți aștepta, în cazul în care după ce se află de sarcină, femeia este forțată să demisioneze. Sunt situații disperate care conduc spre decizii greșite.

Mihaela Bândar: „Ori eu, ori copilul” – am auzit de nenumărate ori aceste cuvinte, și alarmant este că foarte multe tinere cedează, și aleg calea avortului. În fiecare an 47.000 de adolescente fac avort. Un avort care le poate costa, mai târziu, chiar șansa de a mai fi mamă vreodată. De exemplu, una dintre consecințele avortului este aceea că pot apare perforările uterine, care de cele mai multe ori sunt urmate de hemoragii mari, în urma cărora trebuie extirpat uterul. Și totuși, își asumă acest risc, fără a vorbi cu cineva despre alegerea făcută. Fie de rușine, fie de frică. Dacă ar fi să aveți ocazia să vorbiți cu o tânără aflată într-o astfel de situație, ce i-ați spune? Cum ați convinge-o să renunțe la ideea avortului?

Alexandra Nadane: Acesta tip de presiune este des întâlnit în rândul adolescentelor, și din păcate multe cedează sperând că relația lor va merge mai departe odată ce vor „scăpa” de sarcină. Realitatea arată că lucrurile stau exact invers. Foarte multe cupluri se destramă la scurt timp după avort și șocul tinerelor este destul de mare. Își pun întrebarea: „Eu am făcut avort sperând că ne vom înțelege mai bine și că va fi mulțumit, iar acum mă părăsește? ” Destrămarea cuplurilor se întâmplă din două motive. Primul este legat de relația dintre mamă și copil, iar al doilea are legătură cu relația dintre cei doi. Între femeia însărcinată și copilul ei se formează o relație afectivă foarte profundă, de care uneori femeia nu este conștientă, iar atunci când face avort trece prin trauma pierderii copilului pe care îl iubește. Își pierde încrederea în sine și în ceilalți, și se vede în neputința de a mai iubi la fel ca înainte. Este la fel ca o pasăre care și-a pierdut o aripă. Lumea o vede tot pasăre, dar marea ei dramă este că nu mai poate să zboare. Această relație afectivă se vede și din efectele emoționale pe care le are avortul asupra femeii, pentru că de multe ori aceasta reacționează puternic atunci când vede copii mici sau când se gândește ce vârstă ar fi avut copilul ei în momentul de față.

Tinerele trebuie să știe că dragostea adevărată așteaptă, nu impune și nu constrânge. Un bărbat care iubește cu adevărat o femeie este gata să iubească și copilul, să le ofere sprijin și ocrotire. Femeile, tinerele, adolescentele merită aceste lucruri, iar dacă bărbatul de lângă ele nu este gata să le ofere nu înseamnă că s-a terminat lumea. Le trebuie curajul de a lupta pentru ele și pentru copiii lor. Avortul nu este niciodată o soluție pentru mamă și copil, întotdeauna este un eșec care determină și alte eșecuri. Un copil este un sprijin extraordinar în momentele dificile ale vieții, și ce este mai frumos decât să-ți spună cineva „Te iubesc, mamă” atunci când toată lumea se prăbușește în jurul tău?

De dragul adolescentelor care trec prin această situație, dar și pentru a-i responsabiliza și forma pe tineri pentru viața din familie și societate am înființat în acest an Asociația Studenți pentru viață, o asociație care promovează respectul pentru viața umană, pentru femeile însărcinate și pentru copii lor, oferindu-le servicii de consiliere gratuită, programe de informare și susținere.

Mihaela Bândar: Anul trecut „Marșul pentru Viață” a fost organizat în 21 de localități: Alba Iulia, Arad, Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Fălticeni, Iași, Miercurea Ciuc, Oradea, Pitești, Reșița, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara, Tămășeni (jud. Neamț), Zoițani (jud. Botoșani). Anul acesta unde vă pot întâlni cei care doresc să vi se alăture? Și ce trebuie să facă, concret, cei care participă la acest marș?

Alexandra Nadane: Anul acesta Marșul pentru Viață se organizează în: Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistrița, Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Fălticeni, Iași, Onești, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Slatina, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tg. Mureș, Tulcea, Zoițani, Adășeni, Tudor Vladimirescu (jud. Botoșani). Îi invităm pe locuitorii acestor localități să se alăture acestei inițiative și să le spună și altora, astfel încât mesajul să ajungă la cât mai mulți oameni. Practic, oamenii care vor veni la marș vor merge un anumit traseu purtând bannere și mesaje referitoare la drepturile mamelor și ale copiilor nenăscuți, se vor rosti discursuri din partea organizatorilor și a unor reprezentanți ai societății civile și se va transmite un manifest public pentru protejarea valorilor vieții.

Mihaela Bândar: Ce părere aveți despre voluntariat? Cât de necesar credeți că este pentru noi, în prezent?

Alexandra Nadane: Voluntariatul înseamnă responsabilitate socială, dar este și un mod de a fi care vine din conștiința oamenilor că schimbarea începe de la propria persoană. România este o țară cu foarte mult potențial în toate domeniile, dar ca să se miște rotițele nu este suficient să stăm pe margine și să deplângem ceea ce se întâmplă. Trebuie să ne implicăm activ în toate problemele a căror schimbare ne preocupă. Şi ca să începi să schimbi trebuie mai întâi să te doară ceea ce vezi, iar pentru asta e nevoie de o stare de „prezență”, ca să folosesc un termen al părintelui Arsenie Papacioc. Adică să ai ochii deschiși, atenți și mintea limpede pentru a analiza corect ce se întâmplă. Același lucru trebuie să se întâmple și în domeniul pro-vita. Dacă ne preocupă numărul mare al avorturilor să sprijinim femeile însărcinate, dacă ne doare durerea lor să le ascultăm și să le oferim consiliere, dacă vrem să nu mai existe atâtea mii de adolescente care renunță la sarcină să fim responsabili. Toate acestea se fac atunci când există o minimă iubire pentru celălalt, când nu trăim numai pentru noi, când ne pasă și de durerea și problema celuilalt. Când ieșim din carapacea egoismului.

Mihaela Bândar: Marșul pentru viață nu este organizat doar la noi, în România, ci și în afară, în țări precum Canada, Franța, Irlanda, Spania, Slovacia, etc. Ne puteți spune ce ecouri a avut acolo acest marș?

Alexandra Nadane: În străinătate Marșurile pentru viață se organizează de mai mult timp, au sute de mii de participanți și determină schimbări reale la nivelul atitudinilor, a legislației și a politicilor sociale din fiecare țară. Sunt țări precum Spania și Italia în care procentul medicilor care refuză avortul este foarte mare, iar legislația sprijină mama și copilul. Irlanda este cea mai sigură țară din punct de vedere al nașterilor, iar când este vorba de probleme medicale medicii pleacă de la ideea că trebuiesc salvate ambele vieți.

Cel mai important Marș pentru viață se organizează pe 25 ianuarie la Washington. Participă sute de mii de oameni, în acest an au fost circa jumătate de milion de oameni. Ei bine, acești oameni au venit, mulți dintre ei, cu avionul, căci știți care sunt distanțele în SUA. Ei plătesc bani de la ei, consumă timp, dar rezultatul este că inima lor devine mai caldă, mai vie, mai iubitoare, iar mărturia lor are puterea de a încălzi și inimile altor oameni. Avortul nu poate avea loc acolo unde există dragostea unor inimi calde și sprijinul unor mâini întinse.

Mihaela Bândar: Cum se pot implica oamenii care vor să ajute acolo unde este nevoie, și care sunt resursele de care aveți nevoie?

Alexandra Nadane: Marșul pentru viață se organizează în fiecare an și întotdeauna este nevoie de participare, promovare și de asociații din fiecare oraș care să organizeze Marșul. Toate informațiile și datele de contact se găsesc pe http://www.marsulpentruviata.ro.

În ceea ce privește proiectele și evenimentele desfășurate de Asociația Studenți pentru viață avem nevoie de tineri studenți care să contribuie la implementarea lor în universitățile din care fac parte și de oameni care să sprijine financiar proiectele noastre, astfel încât de rezultatele lor să beneficieze cât mai mulți studenți.

Și, pe lângă aceasta, ne ajută enorm dacă oamenii vor dori să gândească normal. A naște un copil zămislit este normalitatea, a sprijini o mamă să nască copilul pe care îl poartă în pântece este normalitate. De acest duh al normalității avem nevoie, pentru a nu uita că suntem oameni.

Mihaela Bândar: Vă mulțumesc foarte mult, și vă doresc mult succes!

Alexandra Nadane: Vă mulțumesc și eu!

Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: