Interviu cu Alexandra Nadane – preşedinta Asociaţiei „Studenţi pentru Viaţă”

foto 1 Alexandra NadaneSâmbătă 23 martie 2013 va avea loc a treia ediție națională a „Marşului pentru Viaţă”, eveniment organizat de asociații și fundaţii civice din mai multe oraşe ale ţării. La data de 15 Martie erau înscrise pentru eveniment: Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistrița, Brașov, București, Caracal, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Fălticeni, Iași, Onești, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Slatina, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tg. Mureș, Tulcea.

Am stat de vorbă cu Alexandra Nadane, preşedinta Asociaţiei „Studenţi pentru Viaţă”, asociaţie care, alături de Pro-Vita Bucureşti, organizează Marşul pentru Viaţă din acest an, şi am aflat mai multe detalii despre acest eveniment. Sunt informaţii utile, indiferent de punctul de vedere al fiecăruia dintre noi, care ne ajută să înţelegem mai bine scopul acestui marş. Ţinând cont de faptul că interviul este destul de lung, dar complet din punct de vedere al informaţiilor, l-am împărţit în 2 părţi.

Mihaela Bândar: Înainte de toate vreau să vă mulțumesc pentru promptitudinea cu care ați acceptat acest interviu!

„Marșul pentru Viață” – un eveniment care se desfășoară în fiecare an în mai multe orașe din România în jurul datei de 25 martie, având ca scop principal susținerea dreptului la viață pentru toate ființele umane. Cum au primit oamenii această inițiativă? A fost ușor, a fost greu să vă faceți auziți, și mai ales ascultați?

Alexandra Nadane: Vă mulțumesc pentru invitația de a acorda acest interviu. Marșul pentru Viață este cel mai mare eveniment public pro-life din România la care participă mii de oameni din mai multe orașe ale țării. Pe 23 Martie se organizează a treia ediție și s-au înscris pe listă peste 27 de orașe. La început publicul a privit cu reticență această inițiativă, dar pe măsură ce a luat amploare societatea s-a familiarizat cu acest tip de evenimente. Până la urmă, mamele sunt cetățeni cu drepturi depline ale acestei țări, și trebuie să beneficieze de sprijin și de susținere din partea tuturor celorlalți membri ai societății. În ultima vreme tot mai mulți oameni adoptă valorile pro-vita pentru că acestea contribuie la o viață echilibrată din punct de vedere sufletesc, social, emoțional și fizic, oferind o stabilitate familiei și societății.

Mihaela Bândar: Orice demers de acest fel are la bază o motivație puternică, o idee care a fost punctul de plecare, acel sâmbure din care s-a născut totul. Care este povestea din spatele Marșului prin viață? Cum a fost el gândit?

Alexandra Nadane: Ideea organizării Marșului pentru Viață a apărut cu mult timp în urmă și a fost inspirată de marșurile din străinătate. În anul 2007 la Timișoara s-a organizat pentru prima dată în România, și apoi a luat o amploare națională. „Marșul pentru Viață” are ca scop promovarea în spațiul public a unor valori precum respectul pentru viața umană, sprijinul acordat mamei și copilului, susținerea programelor de consiliere pentru criza de sarcină și educație pentru familie. Marșul nu este un protest, așa cum se mai face uneori confuzie, ci este o modalitate de a face cunoscute o serie de realități care să determine schimbări în societate. Mesajul a fost gândit astfel încât să ajungă la femeile însărcinate, la soții și prietenii lor pentru a-i determina să fie responsabili, la medici, precum și la politicieni pentru a promova inițiative legislative de susținere a mamelor, a vieții.

Mihaela Bândar: Statisticile arată că în România, în medie, o femeie face 4 avorturi. Aș vrea să vă întreb: într-o societate care are astăzi acces la informație mai mult decât a avut vreodată, când există sute de site-uri online unde putem citi despre cum să ne protejăm de o sarcină nedorită, precum și fundații care oferă tot suportul necesar pentru o cât mai bună informare în acest sens – este firesc să mai avem astfel de cifre?

Alexandra Nadane: Statisticile avorturilor sunt, într-adevăr, îngrijorătoare. În România s-au făcut peste 21.000.000 de avorturi în perioada 1958-2010. Chiar în perioada 1967-1989 au avut loc peste 6.500.000 de avorturi. Sunt cifre care sunt seci, ca numere, dar în realitate este vorba de tot atâtea drame, deoarece consecințele unui avort sunt suportate nu numai de femeie, ci și de soț, de copii, practic de întreaga familie.

Într-adevăr, în toată țara există asociații care desfășoară programe de consiliere și sprijin pentru femeile însărcinate, dar solicitările sunt foarte multe, iar resursele lor sunt limitate. Din acest motiv este nevoie de o lege care să sprijine înființarea cabinetelor pentru consilierea în criză de sarcină, la fel cum există și în alte țări europene. Existența unei astfel de rețele la nivel național poate contribui le reducerea ratei avorturilor, dar mai ales la luarea unei decizii informate care să nu fie regretată în viitor. Sunt foarte multe mame care spun că decizia lor ar fi fost diferită dacă ar fi știut ce presupune o întrerupere de sarcină, care sunt riscurile și faptul că în pântecele ei se află o viață. Și există o nevoie reală de susținere. Femeile în criză de sarcină nu au nici măcar un susținător moral, un om puternic care să le ajute să facă față fricii de necunoscut, de probleme. Un consilier poate fi un astfel de sprijin, care nu are interes să pună presiune pe femeie.

Cu toate că trăim într-o societate în care informația circulă foarte repede, suntem deficitari în privința sprijinului oferit și a atitudinii pe care o avem față de femeile însărcinate. Multe dintre ele nu apelează la întreruperea de sarcină pentru că nu-și doresc un copil, ci de frică, de disperare pentru că au fost lăsate singure. Familia amenință, prietenul o părăsește, toată lumea spune că trebuie să facă avort și atunci femeia preia gândurile celor din jur ca și cum ar fi ale ei, deși în sufletul ei nu-și dorește să facă acest lucru. Dacă nu găsește pe cineva care să o asculte și să o ajute să diferențieze aceste „voci” sau dacă nu apelează la un consilier specializat, există un risc foarte mare de a face un pas greșit pe care îl va regreta pe tot parcursul vieții. Sunt sute de mărturii ale femeilor care au trecut printr-o criză de sarcină care spun că sprijinul emoțional este esențial în luarea unei decizii. Sunt cazuri în care femeia mergea să facă avort și până să ajungă la locul respectiv s-a întâlnit cu o persoană care i-a spus câteva cuvinte, iar situația s-a schimbat imediat. Așa s-a întâmplat cu  o femeie care în urma presiunii celorlalți a crezut că cea mai bună soluție este avortul și a mers la clinică. În timp ce aștepta pe hol, a venit o femeie de serviciu care sesizase nevoia ei de a vorbi cu cineva, și i-a spus: „Îți dorești acest copil?” Iar femeia a răspuns „Da!” „Atunci păstrează-l pentru că acest copil îți va schimba viața și te va face fericită. Dumnezeu vă iubește pe amândoi.” O propoziție care a schimbat viața unei femei, vă dați seama? De câte ori trecem pe lângă cei din jurul nostru fără să-i observăm? Femeile au nevoie să fie încurajate, să fie iubite și ocrotite. La fel și copii lor. Cel mai bine, și mai firesc, este să-i iubim pe amândoi.

Mihaela Bândar: Citeam o declarație făcută de Dr. Daniela Păun, președinta Asociației „Darul Vieții” Filiala București, care spunea la un moment dat că: „În prezent, fenomenul avortului în România este determinat, în mare parte, de presiunile industriei avortului care scoate bani foarte mulți din avort”. Cabinetele medicale specializate se lovesc de foarte multe cazuri de acest gen, iar medicii, deși nu sunt de acord cu întreruperile de sarcină, fac tot posibilul să-și mulțumească pacientele, și astfel acestea să apeleze în continuare la serviciile medicale. Cum priviţi această situaţie?

Alexandra Nadane: Acesta este unul dintre puținele cazuri în care ținta medicilor nu trebuie să fie să-și mulțumească pacientele, deoarece cu siguranță este vorba de o mulțumire de moment. Oricât de bună ar fi clinica medicală și oricât de deschis și zâmbitor ar fi personalul angajat, trauma prin care trece femeia are același impact negativ din punct de vedere fizic și emoțional. Dacă vor ca femeile să le fie recunoscătoare, eu îi îndemn să facă ce le spune inima și conștiința. Să vadă realitatea cu ochii larg deschiși, să asculte inima copilului și să privească la chipul femeii din fața lui. Să nu-și întoarcă spatele în fața acestor lucruri, ci să spună adevărul cu toată demnitatea de care este capabil un medic care a depus jurământul lui Hipocrate în care se precizează, clar: „Jur că nu voi încredința nimănui otrăvuri, dacă-mi va cere, și nici nu voi îndemna la așa ceva; tot astfel nu voi încredința nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.” Legea le oferă dreptul de a refuza avortul din motive de conștiință, iar pentru cazurile în care acest drept este încălcat, Asociația Pro-Vita București oferă asistența juridică necesară.

Îmi amintesc cazul unei femei care mi-a povestit despre faptul că își dorea să aibă copii, dar nu reușea niciodată să ducă sarcina până la capăt. La a patra sarcină mama ei a dus-o să facă avort crezând că efortul ei este în zadar. Au ajuns la medicul care urma să-i facă întreruperea de sarcină și după ce a consultat-o, i-a spus: „Copilul este bine și te asigur că, dacă vei alege să-l păstrezi, el va fi sănătos”. La șase luni femeii i se rupe apa, ajunge la spital unde naște copilul, iar asistentele îl împachetează și îl aruncă în coș. Mama acesteia îl sună pe medic și îi spune: „Mi-ai promis că nepotul meu va fi sănătos, iată ce s-a întâmplat!”. Medicul era plecat din oraș, dar în momentul în care a primit telefonul a lăsat totul și s-a îndreptat imediat către spital. A ajuns în cel mai scurt timp posibil, a mers și a căutat pacienta. A stat de vorbă cu asistentele care i-au spus foarte liniștite că nu se mai poate face nimic deoarece copilul este mort. Medicul a mers la coșul de gunoi, a scos copilul, l-a despachetat, l-a resuscitat, iar copilul și-a revenit. Acum este în floarea vârstei, dar întotdeauna i-a fost recunoscător medicului care l-a salvat. Din acest exemplu ne dăm seama că există soluții, important este ca omul să-și folosească resursele și creativitatea pentru apărarea vieții.

Citeşte continuarea interviului aici.

Articol următor
Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: