Jurnalul Annei Frank – prima traducere în română după original

Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank este o carte care merită citită. Păstrat în două versiuni ale aceleiași autoare, jurnalul a fost publicat pentru prima dată în Țările de Jos în 1947, într-o ediție îngrijită de tatăl Annei, Otto Frank.

Povestea Annei Frank este povestea a mii de evrei care au fugit din calea germanilor, încercând să scape de persecuţiile antisemite. Aproape şase milioane de evrei au fost ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial. Programul de exterminare numit „soluția finală a problemei evreiești” a fost pus la cale de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.

Mă apasă mai mult decât pot spune gândul că nu putem să ieșim niciodată, și mi- e foarte teamă că vom fi descoperiţi și apoi împușcaţi. Bineînţeles că asta-i o perspectivă nu prea plăcută.”  28 SEPTEMBRIE 1942 (Anne Frank în jurnalul său)

Împreună cu familia şi câţiva cunoscuţi, Anne a trăit închisă timp de doi ani  – 6 iulie 1942–4 august 1944 – în așa-numita Anexă, o parte din clădirea în care se afla firma tatălui său (pe Prinsengracht 263). A fost lipsită de libertatea de a colinda, pur şi simplu, străzile, de a vorbi cu fete de vârsta ei, de a se bucura de tot ceea ce aduce cu ea vârsta adolescenţei. Perdelele acopereau mereu geamurile camerei şi nu avea voie nici măcar să privească afară, pentru că oricine trecea prin zonă putea ridica privirea, iar ascunzătoarea lor să fie, astfel, descoperită.

Anexa secretă Sursă foto: annefrank.org

Anexa secretă
Sursă foto: annefrank.org

Sper că-ți voi putea împărtăși totul, așa cum n-am reușit cu nimeni altcineva până acum, și sper că-mi vei fi de mare ajutor.” (Anne Frank în jurnalul său)

Acolo, între pereţii acelui adăpost despre care Anne scria că “… este un ascunziș ideal. Chiar dacă este igrasios și înclinat, nu vei găsi în tot Amsterdamul, ba poate chiar în toată Olanda, un ascunziș mai confortabil amenajat.”, este scris jurnalul de faţă. Anne consemnează tot ceea ce i se întâmplă între 12 iunie 1942 și 1 august 1944 când a avut loc debarcarea Aliaţilor în Normandia, moment în care victoria asupra Germaniei era iminentă. Avea doar 13 ani când a început să scrie, dar a crescut şi s-a maturizat odată cu jurnalul ei, devenind o tânără cu mintea aprigă, atentă la detalii, inteligentă şi o bună cunoscătoare de oameni. Anne descrie ca un om mare viaţa de zi cu zi, aşa cum a fost ea trăită de opt persoane care se confruntau cu foamea, izolarea de restul lumii, şi mai ales pericolul de a fi descoperiţi în orice clipă, şi omorâţi.

O pagină din Jurnalul Annei Frank Sursă foto: annefrank.org

O pagină din Jurnalul Annei Frank
Sursă foto: annefrank.org

La început scria în jurnal doar pentru ea. În lipsa unei prietene căreia să i se confeseze, Anne îi scria jurnalului. Într-o zi însă l-a auzit pe Gerrit Bolkestein la radio care-şi dorea ca, după război, să poată aduna mărturiile celor ce au avut de suferit din cauza ororilor înfăptuite de germani, şi să le facă publice. Impresionată de discursul lui  Bolkestein, Anne hotărăşte atunci să publice, după încheierea războiului, o carte bazată pe jurnalul ei. Din acel moment îşi rescrie jurnalul adăugând detalii pe care considera că toată lumea trebuie să le afle, renunţând la pasajele prea personale. A păstrat, totuşi, şi prima variantă a jurnalului.

Pe 4 august 1944 Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi. Cu toate că se consideră că au fost trădați de cineva, n-a existat niciodată o confirmare clară. Au fost duși la sediul Gestapo-ului unde au fost ținuți peste noapte, iar a doua zi au fost transferați la închisoarea Huis van Bewaring. Două zile mai târziu sunt duşi în lagărul de tranziție Westerbork, şi deportaţi apoi cu ultimul transport spre Auschwitz. Miep Gies, secretara lui Otto Frank, reuşeşte să scape si ascunde bine jurnalul Annei. Cei opt locatari ai Anexei sunt deportaţi în lagărul Westerbork de pe teritoriul Ţărilor de Jos, după care sunt urcaţi în ultimul tren care pleca spre Auschwitz (cu 1.019 evrei), unde ajung pe 5 septembrie 1944. Pentru că Anne împlinise 15 ani cu trei luni înainte de sosirea la Auschwitz scapă de o moarte imediată, în timp ce 549 de evrei, inclusiv toți cei care aveau sub 15 ani, sunt trimişi direct la camerele de gazare.

Prima ediţie a Jurnalului lui Annie Frank

Prima ediţie a Jurnalului lui Annie Frank
Sursă foto: http://www.annefrank.org

Transferate în lagărul Bergen-Belsen, Anne și sora ei au murit, probabil de tifos, în februarie sau martie 1945. Tatăl lor, rămas la Auschwitz, a fost eliberat de trupele sovietice la sfârșitul lui ianuarie 1945. Reîntors la Amsterdam, Otto Frank publică prima variantă a Jurnalului Annei Frank în 1947. Otto îşi încheia deseori scrisorile sale cu următoarele cuvinte:

I hope Anne’s book will have an effect on the rest of your life so that insofar as it is possible in your own circumstances, you will work for unity and peace.”

Din 1947 Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi, şi s-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.

Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parcă ai vedea, la viteză mărită, un film cu un făt care capătă brusc chip şi începe să stăpânească lucrurile… dintr-odată, descoperă reflecţia, brusc, face portrete, schiţe de personaje, şi iată lungi întâmplări complicate, povestite atât de frumos, încât par să aibă în spate zeci de ciorne. Şi fără intenţia otrăvită de-a fi interesantă sau  mereu-profundă. Este ea însăşi… Ardoarea, spiritul care o animă  activ, punând mereu lucrurile în mişcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetiţa lui pierdută.“ (Philip ROTH, The Ghost Writer)

 

Lasă un comentariu

9 comentarii

  1. Am citit si eu cartea, nu pe toata, dar mare parte din ea. Mi-a placut. A avut o viata ca orice adolescenta, pana cand cineva s-a hotarat ca evreica fiind,viata ei trebuie sa se sfarseasca…trist, dar adevarat. Anna era mai apropiata de tatal sau, cu mama avea neintelegeri, era fiica cea mai rebela si avea mereu impresia ca mama sa nu prea o iubeste. In schimb la tatal ei tinea foarte mult, acesta publica jurnalul, dupa cum ai mentionat si tu.

    Răspunde
    • Există şi două filme pe acest subiect: „The Diary of Anne Frank” filmat în 1959, bazat pe jurnalul Annei Frank, şi o mini serie filmată în 2001 – „Anne Frank: The Whole Story” inspirată din cartea „Anne Frank – The Biography” scrisă de Melissa Müller. Nu le-am văzut, dar sper să reuşesc să îmi fac timp şi să le caut.
      Poate reuşeşti să termini cartea 🙂

      Răspunde
  2. Eu am reușit să văd doar documentarul (sau film?), mai nou, în orice caz, cel mediatizat pe Viasat History. Da, o poveste interesantă și o privire inedită asupra unei tragedii. Felicitări pentru post!

    Răspunde
  3. Chiar joia trecută am studiat cartea la cursul de literatură totalitară, și s-a nimerit să o prezinte chiar prietena mea care mi-a trezit interesul pentru a o citi. Am înțeles că e foarte ușor de citit, cu niște comentarii acide și ironice la adresa adulților din partea unei fete de 14 ani, dar în același timp este și o cronică a acelei perioade foarte grele din viața evreilor.

    Răspunde
    • Da, nu este deloc o carte „grea”. De exemplu „Lista lui Schindler”, care a şi câştigat Booker Prize pentru ficţiune în 1982, mi se pare mult mai dură. Celor care au văzut doar filmul, le recomand totuşi să citească şi cartea.

      Răspunde
  4. Mulţumesc mult! M-a surprins nominalizarea, mai ales că scriu de puţin timp pe blog. O să răspund la întrebări cât de curând.
    Încă o dată, mulţumesc pentru apreciere!

    Răspunde
  1. Liebster Award. Nominalizat/Nominalizez | Colțul Cultural

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: