Let`s play the blues

tumblr_m6xorevC871r96a8do1_400Când i-am ascultat prima dată pe Albert King, Eric Clapton sau B.B.King am simţit câtă greutate poate avea o secundă. Una de muzică bună, deloc comercială – şi poate că de asta nici nu prinde blues-ul atât de mult la noi pe cât ar merita. Nimeni nu pare să ştie când s-a născut blues-ul. Se spune că primele acorduri au răsunat undeva între anii 1870 şi 1900, atunci când a avut loc tranziţia de la sclavism la micii producători agricoli din sudul Statelor Unite ale Americii. Pentru mulţi dintre ei, blues-ul era pe atunci totul.

La fel ca şi alte genuri muzicale precum jazz, rock and roll, heavy metal sau hip hop, blues-ul a fost o bună perioadă de timp  acuzat ca fiind „muzica diavolului” (devil’s music) şi că incită la violenţă şi fapte antisociale. Astfel, la începutul secolului XX, genul „blues” avea o reputaţie nu tocmai bună. W.C. Handy, considerat „Părintele blues-ului”, este cel care reuşeşte mai târziu să schimbe această percepţie, şi să facă din blues un gen de muzică respectat în rândul populaţiei americane albe.

Primul cântec blues înregistrat datează din 1895 (unele surse spun că din 1898) şi îi aparţine lui George W.Johnson: „Laughing Song”.

Iar aceasta este o variantă ulterioară la Laughing Song”.

Albert King a fost primul cântăreţ de blues care a intrat şi în lumea muzicii soul. A cântat alături de Stax Records şi a compus adevărate bijuterii muzicale, cum ar fi: Born Under a Bad Sign sau “Crosscut Saw.”  Pe 18 aprilie 2013 va avea loc gala Rock And Roll Hall Of Fame, iar printre cei ce vor ocupa un loc în celebra galerie se numără şi Albert King. Este unul dintre cei mai desăvârşiţi bluesmani pe care i-am ascultat până acum.

Vă propun să ne facem un obicei, iar Duminică seara să ne petrecem câteva minute ascultând blues, citind împreună mai multe despre cei care ne-au răsfăţat de-alungul timpului cu acest gen de muzică. Sunt de părere că atunci când asculţi blues… nu ai cum să dai greş, este imposibil să te zgârie la auz. Pentru că, aşa cum bine spunea şi Alabama Pettis Jr:  „Blues is a feeling”. 

Vă las cu B.B.King, Eric Clapton, Buddy Guy şi Jim Vaughn într-o prestaţie live impecabilă: „Rock me„.

 

Pe Dumica viitoare!

Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: