Căutătorii de poveşti – „I did it my way”

caitatoriidepovestiJur că n-ati auzit de Gigi Sinatra. Numele poate fi citit pe o placă amplasată lângă intrarea principală a unei case din Dumbrava Roşie. Da, ştiu, nici de Dumbrava Roşie nu se întâmplă să fi auzit. Este loc de baştină pentru o comunitate înşiruită de o parte şi de alta a drumului care leagă Bacăul de Piatra Neamţ, mai exact ultima localitate înainte de intrarea în Piatra Neamţ. Numele ar scăpa nebăgat în seamă dacă n-ar suna ca o struţo-cămilă între prenumele Gigi, care în România se asortează cu jilţuri de aur umplute cu blănuri de oaie, şi celebrul Sinatra, cel care susţinea cu vocea-i inconfundabilă că n-are regrete pentru nimic din ceea ce a făcut „my way”, mai exact, susţine el, I did it my way.
Am văzut placa şi numele lui Gigi Sinatra după ce l-am cunoscut pe cel căruia i se datorează existenţa ei într-un sat din România. Preotul Constantin Schiman – despre el este vorba -, paroh al uneia dintre puţinele biserici unde nu există tarif pentru pomelnice, fie ele pentru cei vii sau cei morţi, mi-a spus că totul a început cu un test. Era imediat după Revoluţia din 1989, perioadă în care diferite organizaţii veneau în România pentru ceea ce astăzi numim campanii de CSR, deşi atunci le numeam simplu „a da o mână de ajutor” orfanilor, persoanelor cu handicap sau bătrânilor. La Dumbrava Roşie cineva a adus Fundaţia Alitalia, companie aeriană aflată în acea perioadă într-o situaţie financiară complet diferită de cea de-acum. Preotul Schiman i-a pus mai întâi la încercare cu o tânără condamnată la o existenţă în scaun cu rotile. Aflase că problema ei medicală se poate rezolva printr-o operaţie şi le-a povestit celor de la fundaţie, care s-au dovedit oameni de ispravă şi au cheltuit mai bine de două miliarde şi jumătate de lei pentru operaţie, ca apoi să aibă grijă de ea într-un mod exemplar. Între timp, fata a terminat Facultatea de Filozofie la Sibiu şi episodul a fost bifat ca o incredibilă şi providenţială reuşită.
Încurajat de seriozitatea şi bunele lor intenţii, preotului Schiman i-a încolţit ideea de a ridica o casă pentru câţiva copii de care oricum el şi soţia, Lăcrămioara Schiman, încercaseră şi până atunci să aibă grijă ca şi cum ar fi făcut parte din familie.
Aşa a apărut Centrul de plasament de tip familial din Dumbrava Roşie, inaugurat pe 12 mai 2007. Cât despre numărul copiilor care trăiesc aici, a crescut de la cinci, câţi au fost iniţial, la nouă.

„Dacă vor vrea să facă o facultate, vom face toate eforturile pentru a-i ajuta. Dacă nu le place şcoala, vor învăţa o meserie şi trebuie susţinuţi ca să reuşească în viată. Suntem o familie şi nu cedăm atunci când este greu”, spune şi doamna bibliotecară, şi îmi cam vine să o cred. În ultimii şase ani, de când au decis să pună centrul pe picioare, nu au mai fost plecaţi în nici un concediu, nici măcar la Ierusalim, unde merg în pelerinaj multe alte familii de preoţi. Supapa o reprezintă băiatul lor, Alexandru, el este cel care asigură supravieţuirea centrului. După facultate i s-a propus un post în managementul Microsoft Europe. A refuzat şi a pus pe picioare prima companie de panouri fotovoltaice din ţară. Între timp afacerile s-au dezvoltat şi singurul loc unde îşi încarcă el bateriile este la „fraţii” din Dumbrava Roşie. Cum ajunge la ei, de peste tot unde călătoreşte prin lume? Are avion, brevet de pilot şi o pistă de aterizare nu departe de centrul de plasament. Nu l-am cunoscut, dar cred că întrebat cum de a reuşit atâtea până la nici treizeci de ani, ar spune: I did it my way!
Povestea este o variantă aproape S.F. la ceea ce seamănă cu o translare de personalitate, pentru că Gigi Sinatra a fost şi el pilot, un pilot pe care Alitalia 1-a pierdut când era foarte tânăr. Părinţii italianului au aflat că undeva în România se ridică o casă pentru nişte copii în nevoie şi au făcut şi ei o donaţie. N-au vrut în schimb decât să fie de fată atunci când numele fiului lor va începe să însemne ceva pentru cei nouă copii şi pentru familia Schiman, aşa că au venit la inaugurare. De parcă ar fi ştiut că odată cu numele aduc şi aripile pentru toate zborurile care vor începe de atunci şi de acolo, de la Dumbrava Roşie.

Irina Păcurariu

Fragment din „Căutătorii de poveşti – O călătorie prin bibliotecile de astăzi”

Autori: Radu Paraschivescu, Cătălin Ştefănescu, Irina Păcurariu, Vlad Petreanu

Articol anterior
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. Superb! Despre astfel de persoane nu m-aș sătura să citesc zi de zi. Merci! Am publicat postul tău pe pagina de Facebook a blogului meu https://www.facebook.com/coltzulcultural, merită citit de mai mulți, e minunată ideea ta de a face cunoscute aceste lucruri.

    Răspunde
  2. Mulţumesc tare mult!
    Îţi recomand să citeşti toate poveştile din această carte, eu am început deja de aseară. Dacă dai click pe banner-ul „Căutătorii de poveşti” din dreapta, de mai sus, te va duce direct pe site-ul lor (care îmi place la nebunie cum a fost conceput). Acolo vei găsi mult mai multe poveşti despre oameni frumoşi, simpli, care au reuşit să facă lucruri extraordinare, de cele mai multe ori din nimic. Sigur o să îţi placă!
    Mihaela

    Răspunde
  3. Bravo lor! Felicitari pentru articol. A fost o placere sa-l citesc.

    Răspunde
    • Îţi mulţumesc!
      Întâmplător am dat de site-ul lor şi mi-a plăcut tare mult ideea pe care au avut-o. De aceea am şi preluat o parte dintr-una din însemnările lor; merită „date mai departe” şi citite de cât mai mulţi.

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: