Castelul vieții tale

IMG_0953A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând el în Marea Britanie, a cumpărat din aeroport un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce puteau fi vizitate în Marea Britanie, cu zilele și orele de vizită anexate alături. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială numită “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu părea a fi mai frumos sau mai puţin frumos decât celelalte, dar atunci când ghidul a spus că, din motive ce vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar ora de vizită se stabileşte pentru fiecare persoană în parte, călătorul nostru a devenit intrigat.

Astfel, de îndată ce a ajuns la hotel, Seniorul a sunat la castel şi a stabilit cu proprietarul data vizitei.

La intrarea în castel era o plăcuţă pe care stătea inscripţionat: „Totul în lume decurge după anumite legi„. Senior a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.

– Ceilalți vizitatori au intrat deja?

– Ceilalți vizitatori??? – se miră proprietarul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile vreunui ghid nu oferim.

Fără să spună ceva legat de programul de lucru, proprietarul a început să-i povestească turistului istoria castelului, și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor de preţ ce puteau fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.

– De ce? – a întrebat Senior nedumerit.

– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip, iar pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După finalul călătoriei măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o liră sterlină.

– Și dacă nu vărs nici un gram?

– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

Vizitatorul a fost surprins și amuzat în acelaşi timp de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început.

Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingură. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, a decis să nu mai meargă, pentru că vântul sufla destul de puternic și putea vărsa nisipul. Coborî aşadar sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară își dădu seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viața în pericol, dar cu siguranţă ar fi dus la vărsarea nisipului din lingură, așa că se mulţumi să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât nici în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul.

Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat nerăbdător rezultatul.

– Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.

– Mulțumesc.

– V-a plăcut vizita? – întrebă la sfârșit omul în fustă.

Turistul, după un moment de ezitare, hotărâ să fie sincer.

– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să examinez ceea ce era în jurul meu.
– Foarte regretabil!!… Știţi, voi face o excepție pentru d-voastră. Voi umple din nou lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta nu vă mai gândiţi la nisip, chiar dacă îl vărsaţi pe tot. Nu veţi plăti nimic pentru vizită. Singura condiție este că trebuie să reușiți în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

Fără a irosi nici un moment, Senior a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta a coborât repede pe scări în temniță – nisipul deja îl vărsase pe tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A alergat spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas… și–a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, aşadar a pornit spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.

-Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.

Vizitatorul nu a răspuns imediat.

– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă tot gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, şi  nu am primit nici o plăcere.

Omul în fustă își aprinse atunci pipa și spuse:

– Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor încercând să nu plătească pentru nimic, și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține nici o plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.

Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Minunat, Mihaela! Am citit cu mare plăcere și am luat aminte 🙂 Cine a scris textul?

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: