Nu sta deoparte! Implică-te!

sunt-neingrijiti-infometati-si-inchisi-in-orfelinatele-groazei-cine-ii-apara-pe-copiii-nimanui-208972Trăim în secolul în care am descoperit tratamente pentru boli pe care le credeam de neînvins iar tehnologia a depăşit orice barieră, şi totuşi … nu am învăţat nici până astăzi să fim oameni. Pentru un salariu de nimic, de cele mai multe ori, ne călcăm în picioare propria condiţie umană. Uităm de faptul că respirăm acelaşi aer şi că avem acelaşi Dumnezeu. Ignorăm faptul că viaţa ne poate da în orice moment o palmă pe care să nu o putem duce. Ne dezicem de rostul pe care ar trebui să îl avem pe acest Pământ.

Ocolim astfel de poze pentru că nu suportăm să le vedem. Realitatea nu se schimbă odată cu refuzul nostru de a accepta şi de a face o schimbare. Într-un orfelinat din Bulgaria anului 2012, au fost găsiţi copii mai slabi decât într-un lagăr de concentrare nazist. Acest caz nu este nici pe departe primul în Bulgaria. În anul 2007 un documentar realizat de BBC din 2007 a şocat lumea, făcând lumină asupra suferinţelor îngrozitoare ale copiilor cu handicap de la centrul din satul Mogilino. În urma scandalului provocat de film, acest centru a fost închis. În 2009 Comitetul Helsinki din Bulgaria (BHC) şi biroul procurorului general din această ţară au stabilit că 238 de copii cu handicap au murit în ultimul deceniu în cele 25 de centre de specialitate din Bulgaria, după cum relata atunci Adevărul. Astfel de situaţii se întâlnesc, din păcate, şi pe tărâm românesc.  Nu avem nici o scuză.

Foarte puţini sunt cei care ştiu faptul că ani la rând am lucrat cu copii grav bolnavi, copii care sufereau de boli pe care societatea le pune la zid ca şi cum ar fi un blestem abătut asupra unei lumi perfecte, fără cusur. Este o experienţă de viaţă pe care o păstrez pentru mine, în care am văzut suferinţa scrijelită pe chipurile unor copii ai nimănui, şi care m-a făcut să înţeleg faptul că aceste suflete nu aleg să fie ceea ce sunt, nu aleg să fie abandonate  într-un centru care nu le poate ţine loc de familie, oricât de bine dotat ar fi.

Susţin cu toată fiinţa mea demersul Centrului de Resurse Juridice (CRJ) cu privire la cei 57 de tineri cu dizabilităţi mintale imobilizaţi în Centrul „Gheorghe Şerban” din sectorul 2, Bucureşti, şi am încredere că nu sunt singura.

Centrul de Resurse Juridice solicită Primului Ministru să îi viziteze pe tinerii cu dizabilităţi mintale imobilizaţi în Centrul „Gheorghe Şerban” din sectorul 2, Bucureşti

Stimate domnule Prim Ministru Victor Ponta, Stimate Domnule Vicepremier Liviu Dragnea, Stimată doamnă ministru Mariana Câmpeanu, Stimată doamnă Senator, Rozalia Biro, Preşedinta Comisiei pentru drepturile omului din Senat Stimate domnule Atanasiu Crişu, Avocat al Poporului, Stimate domnule Neculai Onţanu, Primar,

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) vă solicită să-i vizitaţi pe cei 57 de tineri cu dizabilităţi mintale, imobilizaţi în Centrul „Gheorghe Şerban” din sectorul 2, Bucureşti.

După ce ni s-a adus la cunoştinţă că aceşti tineri sunt legaţi de pat şi înfometaţi zilnic, CRJ a încercat de la începutul anului 2012 să îi vadă pentru a se asigura că le sunt respectate drepturile. Ni s-a refuzat însa, constant, accesul în instituţie.

In consecinţă, ne-am adresat inclusiv Judecătoriei Sectorului 2 pentru respectarea legislaţiei în vigoare. Anterior acestui demers am sesizat-o pe doamna Mariana Câmpeanu, ministrul Muncii şi pe domnul Neculai Onţanu, primarul sectorul 2. Imagini cu relele tratamente aplicate acestor 57 de tineri au fost difuzate duminică, 19 mai 2013, de o televiziune naţională şi distribuite în mediul online la nivel internaţional.

A
In cazul în care nu aţi văzut acele imagini, iată cum arată viaţa tinerilor în Centrul „Gheorghe Şerban”:
Fiecare din cei 57 de tineri aşteaptă zilnic să-i vină rândul la hrană. O singură îngrijitoare îi hrăneşte pe toţi, într-un timp record, de trei ori pe zi. Niciunul din cei 57 de tineri nu are posibilitatea să aleagă unde, cum, cu cine să trăiască, când şi ce să mănânce, când să meargă la culcare şi când să se trezească. Pentru ei, decide altcineva: angajaţii Centrului. Din acest Centru nu se pleacă la plimbare, într-o zi cu soare afară. Din acest Centru, în partea a doua a anului 2013, doua tinere au plecat la Cimitirul Străuleşti, dupa ce au murit, în secolul XXI, de pneumonie. Pentru aceşti tineri, pereţii Centrului sunt o închisoare, din care scapă doar morţi.

Privarea de libertate a acestor 57 de tineri este o practică ce trebuie să înceteze, fiind o încălcare grava a drepturilor omului. Izolarea persoanelor cu dizabilităţi este una din cele mai grave forme de privare de libertate. 17.404 persoane cu dizabilităţi sunt segregate în 336 de centre de tip rezidenţial, în timp ce numai 2.064 de persoane beneficiază de servicii în centre de zi (statistica MMFPSPV).

Domnilor miniştri numărul de 57 de tineri cu dizabilităţi segregaţi merge mână-în-mână cu interesul scăzut pentru dezvoltarea de servicii de suport în comunitate: le este negată alegerea la un alt tip de viaţă în afara celei de a trăi izolaţi şi legaţi. Consecinţa tratamentelor inumane şi degradante aplicate tinerilor în Centrul „Gheorghe Şerban”a condus la degradarea abilităţilor lor de a se dezvolta şi de a lua decizii.

Acest lucru subliniază încă o dată necesitatea ca dumneavoastră domnule Prim Ministru să vă asiguraţi personal că Centrul „Gheorghe Şerban” va fi închis şi tinerii vor primi servicii în comunitate.

De asemenea, Consiliul Local al sectorului 2 din Bucureşti şi Guvernul României au obligaţia de a demonstra public că au luat măsuri adecvate pentru a recupera şi îngriji tinerii cu dizabilităţi. Avocatul Poporului şi Comisia pentru drepturile omului din Senatul României au obligaţia de a demonstra că au realizat demersurile necesare pentru a proteja drepturile acestor tineri.

Dacă menţinerea acestei situaţii de agravare a stării de sănătate a tinerilor este justificată de lipsa de resurse disponibile, dorim să vă aducem la cunoştinţă că România se află într-o situaţie de o încălcare a prevederilor art. 4, alin. 2 a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Vă solicităm aşadar să prezentaţi public angajamentul pentru închiderea Centrului „Gheorghe Şerban” şi asigurarea de resurse necesare pentru recuperarea stării de sănătate a celor 57 de tineri din Centrul „Gheorghe Şerban”.

Domnule Prim Ministru, doamnă şi domnilor miniştrii, domnule Avocat al Poporului şi Doamnă senator preşedinte a Comisiei pentru drepturile omului, Domnule Primar,

Tinerii cu dizabilităţi mintale din acest centru aşteaptă să fie trataţi ca nişte oameni. Iar pentru asta e necesară implementarea unui plan adecvat şi oferirea de scuze publice din partea statului român pentru tratamentul la care sunt supuşi zilnic. Vizita dumneavoastră în acest centru constituie un prim semn că sunteţi cu adevărat interesaţi de soarta acestor tineri.

Cu stimă, Georgiana Pascu
Manager de program, Centrul de Resurse Jul^fe^^^cri .ro Date de contact: gpascu(q),cri.ro, tel. 0729 88 1^59=^06 90,

 Despre implicarea CRJ în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mintale instituţionalizate:

La 29 octombrie 2012, CRJ a sesizat ministrul muncii cu privire la relele tratamente aplicate tinerilor şi a înaintat o plângere civilă împotriva DGASPC sector 2 ca urmare a nerespectării obligaţiei de a permite accesul CRJ în acest centru. In decursul a aproape 10 ani şi după mai mult de 200 de vizite neanunţate în centre şi spitale, acesta este primul centru pentru care am solicitat ajutorul instanţei de judecată în a ne facilita intrarea. CRJ a trimis mai multe sesizări Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru rele tratamente aplicate persoanelor cu dizabilităţi mintale în instituţii publice de asistenţă socială şi de psihiatrie. Cazul tânărului Valentin Câmpeanu c. României va fi audiat în cadrul Marii Camere a CtEDO la 4 09 2013.

Pentru detalii intra aici.

Articol anterior
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Multumim frumos pentru sustinere! Ne dorim ca tinerii din Centrul Gheorghe Serban sa aiba dreptul la o viata demna in comunitate. Cu servicii adaptate nevoilor lor. Georgiana Pascu, Centrul de Resurse Juridice

    Răspunde
    • Cu mare drag! Oricând veţi avea în mine un sprijin, în măsura posibilităţilor mele. Mi se pare de datoria mea ca OM, înainte de toate, să susţin o astfel de cauză, şi să o fac cunoscută mai departe. Nepăsarea nu ne face mai buni.
      Mi-aş dori ca, atunci când veţi avea veşti, să mă anunţaţi şi pe mine.

      Mihaela

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: