Voluntariatul – singura şansă de reabilitare?

10168140_826669340703222_4199927861996265346_nDe ce am ales să vorbesc astăzi despre Voluntariat? Poate pentru că într-o ţară în care un copil primeşte o alocaţie de 42 ron/lună, într-o lume în care frumosul este definit de numărul de implanturi cu silicon, într-o societate care adoptă fără a sta prea mult pe gânduri o lege ce ar cutremura pe oricine are o conştiinţă cât de cât sănătoasă (legea eutanasierii) iar autorităţile  își instigă proprii cetățeni la ură, voluntariatul mi se pare, astăzi, singura şansă de reabilitare.

O mână întinsă, un gest de omenie, indiferent pentru cine îl faci, nu va fi niciodată o risipă! Fireşte, nu este deloc uşor, mai ales când vezi că nu poţi deschide minţi blocate în beznă oricâte argumente sănătoase ai aduce, însă pentru asta trebuie să renunţăm la sportul ridicatului din umeri şi la mersul în cârd.

Puţină istorie…

Valorile precum solidaritatea şi asistenţa reciprocă au apărut în 1920 ca un antidot împotriva urii şi groazei semănate de Primul Război Mondial. În acea vară, un grup de voluntari din Austria, Anglia, Franţa, Germania şi Elveţia –  culmea, unii dintre ei foşti soldaţi şi, astfel, ex-duşmani – şi-au unit forţele lăsând deoparte orice prejudecată sau chestiune politică şi s-au apucat să reconstruiască un sat situat undeva în apropiere de Verdun care fusese distrus în bătălia în care peste un milion de oameni îşi pierduseră viaţa. De la acea primă tabără internaţională de voluntari s-a dus vestea primei mişcări a serviciului de voluntariat a organizaţiei cunoscută sub numele şi abrevierea sa franceză – Service Civil International. S.C.I.

Voluntariatul s-a practicat în diferite ţări precum SUA şi Bulgaria pe durata crizei economice severe ca un mijloc de a da tinerilor şomeri ceva social util de făcut, precum şi de a le da hrană şi un adăpost.  În 1934, S.C.I. a trimis patru voluntari Europeni pentru a lucra cu cei mai săraci din India – un grup de pioneri ce au fost antemergătorii Programului Britanic de Voluntariat, Corpul Păcii al SUA, Serviciului de Dezvoltare German şi altele. Activităţile de voluntariat pe termen lung de la Nord la Sud au precedat, la rândul lor, Programul de Voluntariat ONU.

În anii ‘50, UNESCO a folosit cu succes mici echipe de voluntari din SUA şi Iordania în centrele de educare regională a adulţilor din Statele Arabe şi Americii Latine, iar în 1960 elevii de gimnaziu de la 15 la 18 ani au format coloana vertebrală a forţei de voluntari, eliminându-se astfel  analfabetismul în Cuba.

“Noi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea”

Aproximările cele mai recente întocmite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că aproximativ 400 – 500 de copii lucrau şi/sau trăiau pe străzile din Bucureşti la sfârşitul lui 2004. În ultimii ani însă numărul copiilor care lucrează pe străzi pe timpul zilei a crescut. Mulţi dintre ei au serioase probleme de sănătate (afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, chiar şi tuberculoză sau hepatită), iar cei mai mulţi dau şi semne de subnutriţie cronică. Este trist şi îngrijorător că, deşi am evoluat atât de mult pe partea de tehnologie, copiii străzii continuă să fie discriminaţi sau pur şi simplu ignoraţi de către autorităţi precum poliţia, şcoala şi sistemul de sănătate. Pentru ei, singura şansă este ca societatea să ia măsuri concrete şi nu doar pe hârtie, aşa cum stau teancuri de proiecte şi idei lăsate pradă trecerii timpului, uneori din neputiinţă, alteori dintr-o absurdă ignoranţă.

„Dacă n–ai bătrâni, să–ţi cumperi!”

„Grija pentru bătrâni şi pentru cei nevoiaşi arată gradul de civilizaţie al unui popor. Din acest punct de vedere ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social şi dezinteresul faţă de bătrâni pe care le constatăm, adesea, în societatea de astăzi” – atrăgea atenţia Preafericitul Părinte Patriarh într-un mesaj adresat cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, în 2012.

Statisticile ne arată – pentru a câta oară? – că numărul persoanelor vârstnice care au nevoie de sprijin medical şi material este într-o continuă creştere. În locul respectului câştigat în zeci de ani de muncă ce le dă acum dreptul la o pensie care să le alunge grija zilei de mâine, sunt condamnaţi de autorităţi la boală şi mizerie. Trăim în secolul în care s-au făcut descoperiri ce au schimbat radical lumea, comunicăm instant indiferent unde ne aflăm şi avem acces la tratamente ce au revoluţionat lumea medicală. De cealaltă parte a drumului, la uşa primăriei cozile pentru ajutoarele sociale sunt din ce în ce mai mari. Cu capul plecat de ruşinea care nu trebuie să fie a lor, ci a autorităţilor, an de an pensionarii bat acelaşi drum. Nu au de ales.

Să fie voluntariatul singura şansă de reabilitare a societăţii în care trăim?

Poate că da. Poate că ar trebui să lăsăm la o parte comoditatea şi să ne revizuim prejudecăţile. Suntem foarte pricepuţi la datul din umeri, ne-am obişnuit să ascultăm an de an aceleaşi promisiuni, un fel de „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”, şi luăm parte egală la procesul de dezumanizare.  Poate că singura şansă de reabilitare morală a societăţii noastre stă într-un simplu gest de omenie, susţinut. Da, susţinut!

Imaginaţi-vă ce ar fi dacă s-ar mediatiza – cel puţin la fel de intens precum „dramele” trăite de „vedetele” ce se îmbogăţesc de pe urma apariţiilor TV – eforturile reale şi constante ale atâtor tineri, asociaţii sau fundaţii care, de acolo, din anonimat, salvează suflete, schimbă vieţi şi găsesc soluţii acolo unde cei răspunzători ridică din umeri.

Ce-ar fi dacă, de mâine de la ora 17.00 vom afla, în fiecare zi, de la Măruţă, Acces Direct şi orice alt program difuzat la această oră, poveştile celor care chiar fac ceva, fie că vorbim despre modernizarea unei secţii de spital, susţinerea copiilor cu boli cronice, sponsorizarea unui adăpost, etc.? Să vorbim despre aceste lucruri şi să nu mai acordăm importanţă celor care nu îmbogăţesc cu nimic societatea în care trăim.

Pentru că DA, poate fi singura şansă de reabilitare morală!

Articol anterior
Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: