„Am fost medic la Auschwitz” de Miklós Nyiszli

TN6_0129002410867GAm terminat de câteva minute de citit cartea „Am fost medic la Auschwitz” şi privesc în gol spaţiul alb din faţa mea. Nu ştiu dacă am să reuşesc, până la urmă, să încropesc câteva fraze. Este greu să scrii despre Holocaust. Ce-ai putea spune ştiind că şase milioane de suflete n-au avut nici o şansă pe drumul pieirii din programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat cu atâta aplomb de minţile diabolice ale regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler? Sau când cei scăpaţi din infern relatează, cu spaima de care nu vor scăpa vreodată, despre experimentele pe care medicii germani le făceau în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen și Natzweiler asupra oamenilor vii?…

Răsfoiesc câteva statistici. Estimările arată că numărul total al victimelor este între 9 şi 10 milioane. Pe lângă evrei, şi-au mai găsit sfârşitul aproximativ o jumătate de milion de romi, milioane de prizonieri de război sovietici, cei care erau trimişi la muncă forţată, homosexualii, persoanele cu handicap fizic şi/sau psihic, cetăţeni polonezi sau ai altor popoare slave, opozanţi religioşi şi opozanţi politici.  O mare de oameni pe de o parte, şi cel de-al Treilea Reich pe de altă parte.

Am văzut cele mai bune filme, din punctul meu de vedere, în care sunt descrise ororile săvârşite, cu bună ştiinţă, în lagărele de concentrare şi exterminare: Schindler’s List (1993), Auschwitz: The Nazis and the Final Solution (2005), The Boy in the Striped Pyjamas (2008), The Pianist (2002), The Grey Zone (2001), Katyn (2007) şi Judgment at Nuremberg (1961).  Citisem multe comentarii cu privire la cartea autobiografică „Am fost medic la Auschwitz”„Dr. Mengele boncoló orvosa voltam az Auschwitz-i krematóriumban” – şi chiar mi-a fost recomandată de câteva ori, aşa că am vrut neapărat să o găsesc. Cu un stil simplu – acum, după ce am citit-o, nici nu mi-o imaginez scrisă altfel – medicul Miklós Nyiszli relatează atrocitățile la care a fost martor în lagărul de exterminare Auschwitz.

auschwitz-birkenau

„Subsemnatul dr. Nyiszli Miklos, medic, fost deţinut în lagărul de concentrare de la Auschwitz, tatuat cu numărul A 8450, am scris – fără patimă, fără nici o exagerare, evitând orice efect de stil şi respectând întocmai adevărul – această carte despre cele mai întunecate pagini din istoriei omenirii, întrucât mi-a fost dat să fiu martor ocular şi să trăiesc sub ameninţarea crematoriilor şi a rugurilor de la Auschwitz, ale căror flăcări au mistuit milioane de bărbaţi, femei şi copii.”

Aşa îşi începe cartea dr. Nyiszli Miklos. Sunt 229 de pagini care vorbesc de la sine, pe care Pierre Daix, scriitor comunist, le numea unul dintre cele mai zguduitoare acte de acuzare ale secolului în care trăim. Toate aceste mărturii au constituit, de altfel, parte integrantă a materialului acuzării în procesul de la Nürnberg.

În mai 1944, la Auschwitz au ajuns Nyiszli Miklos cu soţia şi fiica sa. Atunci când a aflat că era specializat în anatomia patologică şi în medicina legală, Mengele l-a scos din rândul ce avea să ia calea crematoriului. Câteva zile mai târziu l-a inclus în „Sonderkommando” şi, mai târziu, l-a făcut mâna sa dreaptă. Soarta celor din Sonderkommando era doar o chestiune de timp: 4 luni se bucurau de multe privilegii, dar la finele acestor luni trebuiau eliminaţi pentru că ştiau întreg adevărul din spatele sârmelor ghimpate. Salvarea lui Nyiszli Miklos a fost, de fiecare dată, faptul că Mengele avea nevoie de el pentru a-şi duce mai departe „studiile” de medicină legală asupra cazurilor de sinucidere, experimentele pe gemeni sau cercetările anatomo-patologice ale anomaliilor de creştere.

foto_10695Martor al directivelor date de doctorul Mengele şi colegii săi, dr. Nyiszli Miklos demască în cartea „Am fost medic la Auschwitz” minciunile şi teoriile false în baza cărora s-a dus războiul împotriva lumii întregi şi au fost exterminaţi până şi sugarii. În ochii naziştilor: „Rusia este, în întregime, o stepă mongolă, sălbatică. Franţa este ţara unui popor măcinat de sifilis şi în curs de dispariţie. Englezii, începând cu primul ministru şi până la ultimul cetăţean suferă de delirium tremens din cauza whisky-ului scoţian.

Mengele şi-a păzit straşnic ideile, proiectele şi actele medicale prin care mii de suflete au fost sacrificate pentru a-şi domoli curiozitatea bolnavă. Lumea nu trebuia să afle nimic, iar opinia publică trebuia asigurată cumva că nici una din bănuielile ce vehiculau uneori nu era adevarată. Şi au găsit imediat o cale.

În luna iunie sau iulie li s-au distribuit oamenilor din barăcile suprapopulate o sută de mii de cărti poştale, obligându-i să scrie vreunui cunoscut de-al lor. De asemenea li s-a poruncit ca la adresa expeditorului să nu figureze Auschwitz sau Birkenau, ci Waldsee. Această localitate se află la frontiera Elveţiei. Cărţile poştale au plecat, şi răspunsurile au sosit. Eu am fost martor ocular când scrisorile de răspuns – cam cincizeci de mii la număr – au fost arse pe un rug pregătit în curtea crematoriului. De altfel ele nu mai puteau fi remise destinatarilor pentru că, până să sosească răspunsul, toţi fuseseră arşi. Pentru ce au organizat această acţiune? Pentru a linişti şi a induce în eroare opinia publica mondială!

Supranumit „Îngerul morţii”, Mengele este considerat unul dintre cei mai mari criminali de război. A fost „vânat” ani la rând, însă niciodată prins.

63npg06

În expunerea sa introductivă la începerea Procesului de la Nurnberg, acuzatorul principal din partea S.U.A. – Robert H. Jackson, referindu-se la crimele împotriva umanităţii săvârşite de nazişti în cel de-al Doilea Razboi Mondial, a declarat:

Cele mai bestiale şi cele mai numeroase crime au fost cele plănuite şi săvârşite de nazişti împotriva evreilor… Istoria nu cunoaşte crime îndreptate simultan împotriva unei asemenea mase de oameni, crime săvârşite cu atâta cruzime premeditată… Germania se transformase într-o uriaşa temniţă. Vaietele victimelor ei au fost auzite în lumea întreagă şi au facut să se cutremure întreaga omenire civilizată.”

Pun cartea deoparte şi ştiu că-mi va rămâne mult timp în minte. Le dau dreptate celor care mi-au recomandat-o: nu neg calitatea filmelor amintite mai sus, dar nimic nu se compară cu însemnările acestui om care, după ce a scăpat din lagărul de la  Auschwitza refuzat să mai facă vreodată autopsii.

Lasă un comentariu

16 comentarii

  1. Cu toate acestea, încă mai existăm ca și popor. Bunicul lui tata a fost evreu.

    Răspunde
    • Dragă Melania, probabil că tu ştii deja de la tatăl tău ceea ce noi aflăm din această carte, cu atât mai mult cu cât face parte din istoria familiei tale… 🙂

      Răspunde
  2. Reblogged this on Colțul Cultural and commented:
    O carte mărturie, cutremurătoare. Mulțumesc Mihaelei pentru minunata recenzie, consider că trebuie să o vadă cât mai multă lume.

    Răspunde
  3. Ehh carti despre Auschwitz sint multe (una , aparuta cu citiva ani in urma , dupa care si filmul e „Baiatul cu pijamale in dungi” de John Boyne . Eu cartea n’am citit-o toata pentru ca nu am reusit psihologic. Filmul l-am vazut tot. Oricum victemele au fost mai mult de 6 milioane …si rusii au facut lucruri si mai grave …Asta ar trebui doar sa ne conduca spre globalizare si no-xenofobie ….ar trebui

    Răspunde
  4. Felicitari ai primit o nominalizare la WONDERFUL TEAM MEMBER READERSHIP AWARD:http://imaginecontinua.wordpress.com/2013/07/17/amprente-si-amintiri26/

    Răspunde
  5. Felicitari pt review. Si eu incerc sa dau de cartea „Am fost medic la Auschwitz” insa pana s-o am in mana, citesc cat mai multe review-uri despre ea si despre alte carti precum „Cinci ani la Auscwitz”, „Cuptoarele lui Hitler”, „Ingerul mortii”, etc. Mie, care nu am pe nimeni in familie evreu, imi este teribil de greu sa-mi imaginez acele scene crunte din istorie. Insa ma pasioneaza din ce in ce mai mult acest subiect si vreau sa vad si sa citesc tot ce se poate despre el. Peste o luna voi merge la Auschwitz asa ca vreau sa citesc cel putin „Am fost medic la Auschwitz” pana atunci. Stiu ca voi plange din momentul in care masina se va opri in parcarea lagarului, insa vreau sa vad cu ochii mei urmele acelor atrocitati. Simt ca nu cunosti suficient istoria daca n-ai vazut acele lagare. Voi reveni cu o scurta relatare dupa lectura cartii si dupa excursie.
    Un alt lucru de care sunt foarte interesata: daca sunt pe acest blog descendenti ai evreilor, de ce nu scrieti relatari despre bunicii/strabunicii vostri (ceea ce v-au povestit ei)? Ar fi foarte util si interesant sa aflam lucrurile din alta prisma decat ceea a cartilor de istorie (care de foarte multe ori „omit” realitatea, veridicitatea faptelor). Sunt amintiri vesnic sangerande dar eu zic ca merita sa fie relatate, barem pt curiozitatea celor care vor sa cunoasca adevarata istorie.
    Cu mult respect,
    Varga Andreea

    Răspunde
    • Dragă Andreea, sunt tare curioasă să aflu cum a decurs călătoria ta, cu ce impresii și trăiri sufletești te-ai întors acasă! 🙂

      Răspunde
    • Buna Andreea ma bucur ca am dat de acest rewiew si ca am ajuns sa vad ca mai sunt persoane interesate de ceea ce s-a intamplat nu demult cu evrei.Nu sant si nu am rude evrei dar bunica mea care m-a crescut pana la varsta de 14 ani a trait in Sighetul lui Elie Wiesel si a fost martora a ghetoizarii evreilor,avand vecinii evrei.Imi povestea de asta si de razboi cand eram mica,mi-a spus si de un batran evreu care s-a intors dupa ce a fost deportat si le spunea la toti ce i s-a intamplat dar nu era crezut.Am fost socata sa citesc ,,Noaptea ,,lui Elie Wiesel si sa vad povestindu-se de Moishe cel reintors ,,din morti ,,pe care l-au catalogat nebun pentru ca mintea nimanui nu voia sa creada ca asa ceva se poate intampla.Mama bunicii mele ,vaduva cu sapte copii ,a trecut pe langa gardul de sarma ghimpata cu bunica unde vecina lor era inchisa si aceasta le-a cerut ceva de mancare ,spunand ca ,,murim de foame ,nu am ce le da copiilor sa manance,,De mai multe ori bunica a stat la panda sa vada cand trece gardianul ce patrula in jurul ghetoului pentru ca mama ei sa poata sa se strecoare sa le dea putina faina de malai,asta pana fratii mai mari au aflat si au implorat-o sa nu mai mearga de teama sa nu fie prinsa si impuscata.,,nu ajunge ca nu avem tata vrei sa nu avem nici mama?,,(cel mai mic dintre frati avea 2 ani)parerea bunicii si atuturor din familie era ca ceea ce intampla cu evreii era o nedreptate strigatoare la cer.Numele strabunicii a fost Hartmann si a fost de origine sasoaica.deci de origine nemteasca.Recomand spre vizionare filmul ,,Ultimul tren spre Auscwitz,,.Ca si persoana care vorbeste fluent germana recunosc ca de cand am citit mai multe despre holocaust si povestile bunicii au iesit sfera basmelor si m-au lovit cu realitatea lor,nu mai imi tare place nici sa vorbesc nemteste.Cu adevarat umanitatea e supraapreciata,,deplang acei copii ucisi,acele destine distruse,deplang faptul ca intr-o zi copii mei vor fi nevoiti sa accepte ca omul e in stare de asa ceva si ca ei traiesc intr-o asa lume,plang pentru toti ,pentru vecinii pe care puteam sa ii am si care nu s-au mai nascut niciodata,plang pentru mine pentru ca ma simt pana si eu saracita sufleteste citind ce am citit despre holocaust.Asa ceva nu ar fi trebui sa se intample niciodata.Cu toate astea lagare de concentrare sant si in ziua de azi in Coreea de nord,vezi cartea ,,eVADARE DIN LAGARUL 14,,Si uite cat de neputinciosi santem…m-a marcat un fragment din carte in care o fetita e omorata in bataie pentru ca de foame a ,,furat,, cateva boabe de porumb si a fost prinsa,asta in timp ce in hambarul meu soarecii imi mananca porumbul pe care nu reusesc sa-l mai indes in orataniile mele imbuibate….

      Răspunde
  6. Nu as putea sa comand cartea de nicaieri? Mi-ar placea sa o am personal daca este posibil…

    Răspunde
  7. Am citit-o in clasa a V-a, a Vi-a, dupa ce o terminasera parintii mei, si n-o s-o uit niciodata!!!

    Răspunde
  8. Am citit aceasta carte de 3 ori! e absolut fascinanta! de fiecare data dupa ce o lecturezi , ramai socat , si te intrebi cum a fost posibil sa se intample asa ceva! o recomand tuturor , dar din pacate nu toti sunt interesati de istorie. Pe langa aceasta carte mai recomand si „Fabrica mortii„ la fel de fascinanta!

    Răspunde
  9. „Estimările arată că numărul total al victimelor este între 9 şi 10 milioane.”
    Scuze ca intervin dar la Auschwitz au murit 1.1 milioane, cifra oficiala. Daca asa scrie in carte inseamna ca poti considera ca si restul cartii este neadevarat.

    Răspunde
    • Îndrăznesc să te contrazic. Datele de pe Wikipedia arată, într-adevăr, acest număr, dar cifra cel mai des folosită pentru numărul de evrei ucişi a fost cea de şase milioane, conform declarațiilor date de Adolf Eichmann, un demnitar de rang înalt al SS-ului, precum și ale însuși dr. Nyiszli Miklos, medic și fost deţinut în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Nu se știe cu exactitate câți evrei au fost uciși în timpul Holocaustului, dar se estimează că între cinci și șase milioane.

      Răspunde
  10. De unde ai cartea? nu o gasesc pe net sa o comand

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: