Prea ocupaţi ca să trăim

images (1)Suntem prea ocupaţi ca să trăim. Cu ce? Nimicuri, aş spune. Pierdem timp şi ne irosim talentul scriind despre lucruri deşarte, despre comportamente greşite şi despre oameni ce nu pot fi luaţi nicicum drept model. Scuza este aceea că doar aşa… vindem. De fapt… ne  vindem pe noi. Călcăm în picioare tot ceea ce am învăţat pentru câteva rânduri superficiale, şi asta pentru că „aşa se cere„.

Pierdem timp stând ore în şir pe Facebook, minţindu-ne că stăpânim astfel toată lumea şi că le ştim pe toate, dar nu mai avem habar ce înseamnă o expoziţie sau o plimbare pe plajă, alergând în picioarele goale prin nisip. Nu începem nici o zi fără să verificăm apelurile pierdute sau mesajele necitite, dar nu mai avem timp să îi privim în ochi pe cei dragi şi să le spunem o vorbă bună. A ajuns atât de scumpă încât aruncăm un „Bună dimineaţa” mormăit şi ne vedem de ale noastre. Ne bem grăbiţi cafeaua în faţa laptop-ului – grăbiţi de ce? Către ce?

Când boala ne răpune, nimic din toate cele de mai sus nu ne mai ajută. Nici cei care se dau drept ziarişti dar nu consideră că eşti un „subiect” care are „căutare”, nici internauţii care dau, atât de penibili, like-uri în neştire. „Like”la ce, oameni buni?

Ca societate suntem în agonie şi acceptăm acest lucru cu o infinită ignoranţă. Pretindem că ştim unde este „buba” dar nu suntem în stare să facem nimic concret pentru a o vindeca. Ne dăm cu părerea – la asta suntem experţi – dar apoi suntem… offline. Dăm vina pe unii şi pe alţii, punem pe hârtie soluţii la diverse probleme, dar aşteptăm să vină alţii cu bani şi să le pună în practică. Ne facem de râs în presă minţind şi pasând vina în dreapta şi în stânga, şi atât. Arătăm cu degetul la cei săraci, inculţi, bolnavi, dar nu realizăm că noi, şcoliţi şi cu o anumită educaţie, suntem mai limitaţi decât ei.

Dar suntem ocupaţi. Cu ce? Nimicuri, aş spune.

Articol anterior
Lasă un comentariu

12 comentarii

  1. Aveți mare dreptate în ceea ce ați scris.

    Răspunde
  2. Frumoase randuri si adanci ganduri. Mi-ar fi placut sa le fac reblogg, dar ti-am vazut prea tarziu avertismentul si mi-am reevaluat atitudinea, pana la o eventuala „permisiune scrisa a autorului/proprietarului acestui blog” 🙂

    Răspunde
  3. Felicitări! Splendid articol!

    Răspunde
  4. Buna-seara de la Toulouse, France! am aterizat aici via „G” si va felicit pentru articol… n-am avut si n-am cont facebook, nu sunt înscrisa pe nici-o retea sociala, oare exist?!… 🙂 Oricum prefer viata reala, concreta… am scris despre FB aici – daca veti avea timp si interes, desigur:
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/05/03/facebook-the-antisocial-network/
    = = =
    Sanatate, tone de inspiratie si noapte-buna! Mélanie NB

    Răspunde
    • P.S. rezultatele sondajelor si anchetelor recent efectuate sunt categorice: facebook înstraineaza si provoaca depresii grave… în 2012, peste 7 milioane de americani si-au închis FB! Oricum, virtualu’ NU va înlocui niciodata viata reala… 🙂 netu’ seamana cu o meduza: 🙂
      http://balauru.wordpress.com/2013/08/17/citation-du-jour-daily-quote-2/

      Răspunde
    • Dragă Melanie, am văzut un interviu minunat cu Florin piersic Jr. în care acesta mărturisea că nu are cont de facebook şi nici nu îşi doreşte, că se simte foarte bine aşa cum trăieşte iar în timpul liber citeşte o carte bună, vede un film sau merge la diferite evenimente. Din păcate pentru mulţi dintre noi facebook-ul şi în general promovarea pe toate reţelele de socializare este un fel de necesitate, mai ales dacă obiectul muncii tale ţine de online.
      Însă de aici şi până la a spune că „Dacă nu ai cont de facebook, nu exişti” cum am auzit pe mulţi spunând, e cale lungă.
      Uneori îmi doresc să dispară peste noapte internetul. Desigur, asta ar însemna o catastrofă pentru cea mai mare parte a populaţiei, dar cred că ar creşte simţitor vânzările la cărţi :))
      Îţi mulţumesc pentru vizită, şi te mai aştept!
      O seară minunată! 🙂

      Răspunde
  5. adorcristy

     /  14 Februarie 2014

    Reblogged this on Armonii de veghe.

    Răspunde
  1. Prea ocupati ca sa traim… | Calea spre succes

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: