Biblioteca din Alexandria

Biblioteca antică din Alexandria; desen de O. Von Corven

Biblioteca antică din Alexandria – desen de O. Von Corven

Despre Biblioteca din Alexandria istoria spune că a fost cel mai mare monument ridicat de umanitate în numele culturii întregii lumi, cea mai mare dar şi cea mai cunoscută bibliotecă a lumii antice. Din păcate doar 700 de ani, atât a strălucit Marea Bibliotecă a Alexandriei. Făcând referire la distrugerea acesteia, Vasile Ghica – cunoscut și apreciat mai ales în calitate de scriitor de aforisme – scria: Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea din Alexandria.

„Avem nevoie de o bibliotecă

Ptolemeu I ştia multe dintre secretele înțelepciunii egiptene cunoscute şi transmise mai departe de Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh. Pe toate acestea le vroia adunate şi păstrate cu grijă într-un singur loc, şi astfel şi-a dat seama că avea nevoie de o bibliotecă şi de cineva priceput să o ridice. După mai multe căutări îl întâlneşte pe Demetrios din Phalera, cândva bun prieten cu Aristotel, un bun orator public şi fost guvernator al Atenei pe care a condus-o mai bine de 10 ani. 

În anul 297 î.e.n. Demetrios punea pe hârtie proiectul celei care avea să devină cea mai impresionantă bibliotecă din toate timpurile. Biblioteca alexandrină făcea parte din celebrul Museion, primul muzeu al lumii, loc dedicat muzelor care patronau diferite activităţi intelectuale, rezervat savanţilor, filosofilor şi poeţilor în scopul cercetării ştiinţifice şi expunerii operelor de artă. Semăna cu un complex universitar modern ce reunea săli de lectură, laboratoare, Marea Bibliotecă, un observator astronomic şi două grădini: una zoologică şi una botanică. 

Minţile luminate au arătat imediat un deosebit respect faţă de acest monument al culturii întregii lumi, cum era denumit, şi au trimis tot felul de scrieri de peste tot adunate pentru a fi păstrate acolo, în Alexandria, şi transmise mai departe. Un număr impresionant de 700 000 de piese, considerate cea mai mare colecţie de scrieri a lumii antice,  scrise pe papirusuri, pe scoarţă de copac, în lemn sau pe pietre, gravate sau imprimate au fost adunate în cele 10 săli enorme ale bibliotecii de la Alexandria. Pe rafturi stăteau frumos aşezate tratate de geometrie, trigonometrie, cursuri întregi de astronomie, descrieri de plante şi animale, cercetări în chimie şi anatomie, piese de teatru sau poeme nemuritoare. Zeci de suluri de papirus au fost colecţionate în mai multe limbi (greacă, ebraică, aramaică, arabă, indiană şi, bineînţeles, egipteană), reflectând amestecul etnic al oraşului. Custozii le scoteau doar pentru îngrijire sau studiu, ceea ce se făcea în alte câteva zeci de săli special amenajate. 

Tot la Alexandria se afla şi opera completă a lui Manethon, preot şi istoric egiptean care cunoscuse toate secretele Egiptului. Numele său era interpretat ca  „mult-iubit de Toth” sau „cel care deţine adevărul lui Toth„, adică omul care ştia totul despre Egipt, citea hieroglifele şi-i cunoscuse direct pe ultimii preoţi egipteni. Se spune că a scris opt cărţi şi că la Alexandria se aflau 40 de suluri de pergament extrem de bine alese care conţineau toate secretele Egiptului şi, probabil, Cartea lui Toth.  

Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea din Alexandria.” – Vasile Ghica

Crezând că printre rafturile acestei biblioteci se aflau scrieri care puteau da o asemenea putere încât cine le citea devenea de800px-The_Burning_of_the_Library_at_Alexandria_in_391_AD neînvins, distrugătorii, cum aveau să fie numiţi mai târziu, nu au întârziat să apară. În anul 7 î.e.n. armata lui Iuliu Cezar a atacat, a dat foc şi a furat câteva zecii de mii de scrieri preţioase.  Împărăteasa Xenobia a distrus, la rândul ei, multe alte zeci de mii de astfel de texte, de teamă să nu îi aducă vreo nenorocire pe cap. Tratatele de alchimie au băgat o spaimă de neînţeles şi în mintea Împăratului Diocleţian care a distrus o mare parte a bibliotecii din Alexandria.

Califul Omar, rămas în istorie pentru aberanta remarcă: „Dacă ceea ce este scris în textele închise în această bibliotecă se abate cu ceva de la Coran, Cartea Sfântă, atunci această bibliotecă este periculoasă – să o ardem -, iar dacă toate se potrivesc cu Cartea Sfântă, atunci de manuscrisele bibliotecii nu mai este nevoie. Să o ardem!” pecetluieşte astfel soarta monumentului din Alexandria. În anul 646 e.n. Amr ibn-el-As distruge în întregime Biblioteca din Alexandria.

Istoricul musulman Abd al-Latâf (1160-1231) scria: „Biblioteca din Alexandria a fost nimicită prin flăcări de către Amr ibn-el-As, care acţiona la ordinul lui Omar cuceritorul”. Sute de mii de texte, mărturii, cercetări, piese de teatru sau poeme nemuritoare au ars atunci odată cu cea mai impresionantă bibliotecă din toate timpurile.

Papirusul supravietuitor 

Nu putem şti cu exactitate câte scrieri au ars atunci, dar legenda spune ca un sul de papirus a fost, totuşi, salvat.

Iată legenda unicului papirus supravieţuitor al marii biblioteci de la Alexandria:

biblioteca-din-alexandria-papirusuri“În timp ce se punea foc în colţurile bibliotecii regale, un bibliotecar bătrân s-a ascuns pe o alee îngustă, uitându-se cum flăcările se înălţau la cer. După câteva zile, când clădirea cândva măreaţă ajunsese o ruină fumegândă, bibliotecarul se puse pe treabă, scormonind printre rămăşite cu un băţ. Nu rămasese nici un papirus. Cu inima frântă el dori să plece când dâdu peste un vas aproape carbonizat, din care ieşea capătul unui sul subţire şi îngălbenit, singurul document rămas din biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a luat şi a văzut scris pe eticheta scorojită: “Secretul pietrei fermecate”. El s-a întors către ruine pentru a-şi cerceta descoperirea. Secretul pietrei fermecate era, de fapt, o pietricică care avea puteri magice. Orice material care intra în contact cu ea se prefăcea în aur. Papirusul preciza că piatra fermecată arăta ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleză înaltă şi izolată, deasupra unei plaje înguste pe Marea Mediterană. Dar secretul era următorul: adevărata piatra fermecată era caldă la atingere, în timp ce restul pietrelor erau reci. Bibliotecarul grăbi pasul către acea faleză şi începu căutarea. Ştia că trebuie să aibă o metodă de eliminare a pietricelelor obişnuite, aşa că a început căutarea. El a conceput un plan: de fiecare dată când va culege o pietricică rece, o va arunca în mare şi astfel căutarea va fi mai uşoară până când va ajunge la piatra cea caldă, cea fermecată. Prima zi a petrecut-o culegând pietricele reci şi aruncându-le în mare. A lucrat metodic, asigurându-se câ nu-i scapă nicio piatră. În cele din urmă a ajuns la o mică parcelă de pământ pietros. A făcut la fel cu toate celelalte pietricele şi, în sfârşit, cea din urmă a fost pietricica cea caldă pe care el o căutase atâtea zile. Dar, printr-un gest care devenise obişnuinţă, a aruncat-o şi pe aceasta în mare.

Ca şi bătrânul bibliotecar, suntem toţi rezultatul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul lui era acela de a arunca pietricele în mare, aşa că a aruncat-o şi pe cea fermecată, pe negândite. La fel se întâmplă şi cu oportunităţile pe care ni le acordă viaţa. Ignorăm cu uşurinţă o ocazie, mai ales dacă e ceva familiar şi la îndemână.”

Surse informaţii:

reteaualiterara.ro

parapsy.ro

Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: