Eutanasierea NU este o soluţie

cde9e585f213861d3c0f6a706700a061De câteva zile ţara asta se împarte în două: cei care vor eutanasierea cânilor comunitari şi cei care nu sunt de acord cu o astfel de soluţie. Pe Facebook nu se mai vorbeşte despre Roşia Montana, nimeni nu spune nimic despre faptul că statul nu a fost de acord să mărească alocaţiile copiilor, dar dezbatem cu aplomb problema câinilor fără stăpân. Ceea ce nu e un lucru rău, însă modul în care o facem, limbajul pe care îl folosim şi mai ales faptul că există printre noi oameni care pot gândi că singura soluţie este aceea de a omorî mă sperie şi mă face să mă întreb: după asta, ce vom face? Vom începe să decidem cine dintre noi are dreptul să trăiască şi cine nu? Se spune că este de ajuns să dai odată ca să prinzi gustul, de ce n-ar fi la fel şi în acest caz?

Vreau să explic de la început că nu mă refer la câinii despre care se spune că au omorât acel copilaş, nu vreau să vorbesc nici spre familia lui care trăieşte o dramă cumplită, dar a ales să o trăiască la televizor. Sunt părinte la rândul meu, nimeni nu-mi poate da lecţii despre cât de greu poate fi să-ţi creşti copilul frumos şi sănătos – deşi sunt perfect conştientă că mereu se poate şi mai greu –  dar atunci când am auzit ce s-a întâmplat m-au trecut fiori. Fără să vrei te întrebi ce-ai fi făcut în situaţia asta, dar nu îţi poţi răspunde. Vreau să vorbesc insă despre faptul că se cere practic omorârea TUTUROR câinilor ca şi cum, dacă într-un oraş sunt 10 criminali, înseamnă că toţi locuitorii acelui oraş pot fi, la rândul lor, criminali.

Se vorbeşte despre eutanasiere ca fiind singura soluţie, dar cei care cer asta nu înţeleg faptul că la noi ESTE IMPOSIBILĂ pentru că ar costa foarte mult, şi cine este oare dispus să plătească? În realitate, acea eutanasiere de care se spune la tv, se scrie în ziare, se vorbeşte pe facebook  înseamnă pur şi simplu zdrobirea câinilor, călcarea cu maşina, opărirea sau otrăvirea lor. ASTA este de fapt eutanasierea!

homeless_dog_by_hannah040

Se vorbeşte despre vinovaţi şi aici trebuie să spun că sunt de acord: singurii vinovaţi suntem noi, în special iubitorii de animale. Cei care nu iubesc câinii deloc nu pot fi acuzaţi decât, poate, de faptul că nu sunt capabili să accepte şi să aibă grijă de un animal, dar nu putem schimba natura omului. În schimb cei care consideră că este de ajuns să arunce resturile de la un sandwich pe marginea trotuarului în ideea că astfel hrănesc vreun câine amărât, cei care aruncă în stradă puii nedoriţi în loc să le caute un stăpân, sunt vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă acum.

Am primit ieri un mesaj de la o prietenă care mă anunţa că în parcuri s-a pus otravă pe alei, pe lângă bănci, chiar şi în preajma locurilor de joacă. Nu îmi place să jignesc pe nimeni şi, după cum aţi văzut citindu-mi postările pe blog, sunt capabilă să îmi spun punctul de vedere cu bun simţ, coerent, chiar dacă nu coincide cu al altora, dar de data asta e mult prea mult. Cât de inconştient poţi să fii încât să arunci otravă în locuri în care oricând un copil poate scăpa o jucărie pe jos? Oare s-au gândit măcar o clipă că primul lucru pe care un copil îl poate face atunci când vede un căţel lat este să se ducă să pună mâna pe el, să îl mângăie, să vadă ce are?

În alt oraş, nu mai reţin unde, câţiva copii se jucau şi au găsit la un moment dat un câine întins pe trotuar, cu capul spart şi plin de sânge. Eutanasiat, adică. Asta înţelegem noi din a rezolva situaţia? Atât putem?

Cunosc părinţi care au reuşit să îşi ajute copiii bolnavi prin terapia cu animale, unele luate tot de pe stradă. Poliţiştii dresează câini pe care îi folosesc apoi pentru a lua urmele criminalilor sau a hoţilor. Nevăzătorii au de regulă un câine care îi ajută şi le este credincios. Sunt câini care au stăpân, adică exact ceea ce trebuie să se întâmple şi cu ceilalţi. Dacă fiecare asociaţie de bloc ar lua un câine de pe stradă, l-ar duce la veterinar, l-ar steriliza, i-ar face analizele şi tratamentele necesare astfel încât să nu aibă vreo boală, l-ar hrăni şi l-ar îngriji, n-am mai fi în situaţia asta. Ca în orice altă problemă însă, ne place să aşteptăm să vină alţii să rezolve lucrurile în locul nostru.

SIAdelesPuppiesWithVolunteersKids

Este uimitor cum s-a reuşit, în doar 2 zile, să se mute atenţia opiniei publice de la protestele legate de Roşia Montana la câinii comunitari. Eu cel puţin nici nu mai deschid televizorul, refuz să iau parte la toată manipularea care se face acum peste tot. Dar mi-aş dori să văd toată această mobilizare şi sete pentru dreptate atunci când vedem la ştiri cum un „părinte” şi-a omorât copilul după ce l-a violat, sau când un bărbat foloseşte o femeie pe post de sac de box, aruncând-o apoi în şanţ ca pe un gunoi.

Nu, nu sunt de acord cu eutanasierea câinilor comunitari! Atâta timp cât există soluţii reale care pot fi puse în aplicare cu puţin efort şi implicare, nu pot fi de acord cu o astfel de soluţie. Am fost învăţată să iubesc animalele, la fel mi-am educat şi copilul. Şi sunt convinsă că am procedat corect. Nu sunt de acord nici cu femeile care îşi sufocă nou-născuţii pentru că nu îi doresc, deşi este plin internetul de informaţii de care s-ar putea folosi ca să evite astfel de crime. Nu sunt de acord nici cu bărbaţii care-şi bat soţiile până când acestea cad fără răsuflare, fapt pentru care primesc câţiva ani de puşcărie. Nu sunt de acord nici cu criminalii care cred că au dreptul să-ţi ia viaţa pentru o bancnotă de 10 lei.

Dacă omul acela care pune otravă în parcuri omoară un copil sau dacă cineva, oricine, este atacat de un hoţ în miez de noapte şi, deşi vrea doar să se apere, îl omoară – ce facem? Îi eutanasiem?

Lasă un comentariu

11 comentarii

  1. Am ajuns la concluzia ca acei oameni care vor uciderea cainilor (pentru ca asta nu e eutanasiere ci ucidere) sunt scapati de sub control, sunt atat de indoctrinati incat nu mai judeca rational. Toata treaba asta seamana cu o vanatoare de vrajitoare. Vor un tap ispasitor si l-au gasit in cainii maidanezi.
    Cainii au ajuns pe strazi din vina noastra, a oamenilor, s-au salbaticit din vina noastra iar acum tot noi suntem cei care vrem sa-i omoram pentru ca vezi doamne sunt un pericol.
    Dar cu criminalii cum ramane? Cu violatorii? Pedofilii? Mamele care isi abandoneaza copiii intr-un tomberon? Traficantii de carne vie care obliga copii sa se prostitueze? Tatii care isi violeaza fetitele de 6 ani? Cu ei cum ramane? Ajung la inchisoare da, dar dupa cativa ani sunt eliberati pentru buna purtare, pentru ca na..ei au dreptul sa-si refaca viata. EI, oameni care au facut ce au facut cu buna stiinta, constientizand actele lor. Impotriva lor de ce nu se revolta nimeni? De ce nu iese lumea in strada? Pai e normal asa ceva?
    Da, este o tragedie ce s-a intamplat cu acel copil, imi pare rau pentru el si pentru familia lui, asa ceva nu ar fi trebuit sa se intample niciodata. Dar tot vina oamenilor este ca s-a ajuns in situatia asta, nu au cerut cainii sa fie abandonati pe strada, sa fie lasati sa flamanzeasca, sa fie loviti, ucisi, arsi de vii….nu ei au cerut asta, nu e vina lor ca au ajuns asa.
    Deci de ce trebuie sa-i tragem pe ei la raspundere pentru asta?
    Efectiv nu imi vine sa cred ce se intampla la momentul actual in tara, iar felul in care au reactionat unii oameni ma sperie. Azi omoram maidanezii, maine cine urmeaza? Oamenii?

    Ma bucur totusi ca mai exista oameni rationali, oameni buni care isi invata copiii sa iubeasca animalele. Iubirea oferita de animale este cea mai pura si dezinteresata, cainii daca ai le dai o farfurie cu mancare si le spui o vorba buna ii ai prieteni pe viata.

    Răspunde
  2. Cristina, am citit încă de-aseară comentariul tău dar nu am mai fost în stare să mai răspund. Mă gândeam la un moment dat să închid facebook-ul şi să nu mai intru decât după ce trece toata această isterie. Dar ştiu că nu asta este soluţia.

    Sunt om şi mă cutremură iadul în care văd că ne afundăm. Nu mi-am imaginat vreodată că oamenii alături de care merg pe stradă pot fi în stare de o asemenea cruzime şi inconştienţă. Mă depăşeşte să-mi imaginez măcar ce fel de … vietate e acela care dă, pur şi simplu, foc unui animal sau îl calcă cu maşina o dată, de două ori, de trei ori…

    Îmi aduc aminte că, acum vreo câţiva ani, citeam undeva un articol despre o căţeluşa care făcuse pui în plină iarnă şi, ghemuită undeva lângă o scară, căuta să le ţină de cald. Tot atunci, pe burtiera de la realitatea tv, rula o ştire despre o femeie care născuse şi îşi aruncase pruncul în container. Asta este societatea în care trăim.

    Răspunde
  3. Romania nu merita sa intre in EU. Nu nu nu !!!! Cainii au aceleasi drepturi precum omul !!!Cainii nu se nasc rai , devin rai pentru ca oamenii ii agreseaza. Catelele ar trebui sa fie sterilizate , ar trebui sa se deschida „ograzi” pentru caini , din banii statului !!! Oameni buni , eu traiesc in Italia !!! Aici Chestia asta cu cainii e vazuta rau de tot !!! Ce face Romania ??? Wake up !!!

    Răspunde
  4. Alina, sunt multe voci care nu sunt sub nici o formă de acord cu ceea ce se întâmplă acum. În fiecare zi pe facebook sunt postate imagini cu câini omorâţi în cele mai barbare chinuri, eu personal am prieteni care sunt şocaţi de ce au văzut. Există petiţii ce trebuie semnate în număr cât mai mare, mobilizarea ne poate ajuta.

    Răspunde
  5. Sper să nu am ocazia (deşi am avut deja şi m-am abţinut), dar dacă mai văd aşa ceva, voi posta. Nu vreau asemenea imagini pe blogul meu, dar voi purta mereu un aparat foto la mine. Dacă vor fi, nu voi ascunde. Mi se pare aberant să fotografiez câini morţi, dar, dacă voi vedea, trec peste orice regulă a bunului simţ – deşi bunul simţ a fost deja călcat în picioare de cei care ucid, nu de mine – şi o voi face! Astăzi am declarat deja că, dacă acel câine mort de o săptămână încă mai zace pe asfalt (nu a fost călcat de maşină) când voi trece pe acolo, fac poză cu telefonul şi o pun pe net! Din fericire, am fost împiedicată de faptul că… fusese ridicat, la insistenţele mele. Bine… acum… Cine a făcut asta, mi s-a spus că mă urăşte, pentru că, din cauza mea, i s-a făcut rău. Poftim belea! Dar de miros nu i se făcuse rău nimănui, nici nu-l simţeau! Azi, pentru că SE VEDEA, am sărit în sus mai sus decât tavanul, pentru că nu mai putea nega nimeni evidenţa. Păi, nu pricep. Vrem să moară toţi da’ ne plângem că ni se face rău?! Suntem sensibili dar cerem crimă?! Cei care vor eutanasiere, să fie conştienţi ce vor, să privească realitatea în faţă, nu să întoarcă privirea! Sper să nu mi se dea, din nou, ocazia de a lua aşa ceva în cadru… NU VREAU!

    Răspunde
    • N-am înţeles ceva: tu ai găsit acel câine? Trăia atunci?

      Răspunde
      • Miercurea trecută, l-am văzut. Trăia şi era vesel. E vorba de un pui. Luni, l-am…mirosit. Şi, după miros, l-am găsit. Încolăcit, ca şi cum ar fi dormit. Mort. Miercuri, mirosea şi mai şi. Culmea e că…numai mie! Nimeni nu strâmba din nas, ba mai mult, nici nu credea. Am cerut să fie luat de acolo. Era în faţa unei şcoli. Nu am mers până la a suna la primărie, am aşteptat să văd dacă se face ceva. Azi, era în mijlocul trotuarului, pe jumătate putrezit. Toţi erau oripilaţi şi ocoleau. Nu se intenţiona a fi luat de acolo. M-am enervat şi am cerut din nou. în final, am spus că-i fac poză dacă îl mai văd. Ca să aflu că cineva îl luase, până la urmă şi acum, pentru că i s-a făcut rău, persoana în cauză e foarte supărată pe mine. Drăguţ, nu?! Să moară, dar să nu ne miroasă! Ba, uite că mie îmi miroase! A Crimă! Şi n-am chef să miros crima, mai ales că nu am nici un amestec în ea! Şi nici s-o văd! Dar, noi, cei care nu vrem asta… suntem cei arătaţi cu degetul. După ce că am a suporta consecinţele unei alegeri stupide, n-ar trebui nici să-mi pese că toţi copiii au văzut o chestie de care ar fi fost foarte simplu să fie scutiţi! Mai ales că…din dragoste pentru copiii, vor fi ucişi! Culmea că tot cei cărora le pasă de câini îşi bat capul şi pentru copii… Până la urmă, nu eu treceam zi de zi pe acolo… Cum o fi să nu-ţi pese de nimic?!

      • Groaznic!!!… La asta se rezumă, până la urmă, civilizaţia noastră…

      • Tocmai asta e trist…

  6. Am văzut că deja au început să apară poze pe facebook cu câini chinuiţi în utimul hal. Mă exasperează comentariile ălora care au cerut cu atâta înverşunare eutanasierea câinilor dar când văd aceste poze se dau afectaţi şi cer să nu mai fie distribuite. Păi să-şi asume acele poze, este consecinţa a ceea ce au strigat în gura mare. Pentru copiii violaţi nu îi vezi ieşind în stradă, pentru părinţii omorâţi pentru o amărâtă de pensie nu se mai revoltă, dar au sărit ca hienele împotriva câinilor şi au pornit un măcel în masă.
    Trebuie filmaţi eventual în timp ce comit o asemenea crimă, oricât de greu ne-ar fi să privim, şi traşi la răspundere.

    Răspunde
    • Din păcate… e chiar periculos. Nimic nu ne pune la adăpost împotriva agresivităţii lor. Ştiu doar că, în calitate de om, există posibilitatea ca acea persoană să plătească într-un fel, dacă mă atacă. Dar atât.

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: