Înregistrarea din Parcul Tei – detalii trecute cu vederea

432343_368361869862055_2037164395_nÎnainte să vorbesc despre ceea ce s-a descoperit în ultimele zile, am un mesaj pentru cei care se abat de la subiectul discuţiei şi spun, printre altele, că de copiii străzii sau de familiile sărace nu îi pasă nimănui. De câţiva ani fac parte dintr-un proiect în care oamenii se dau pur şi simplu peste cap să schimbe, în bine, vieţi aflate la limita supravieţuirii. Oameni cărora chiar le pasă! Nu spun asta ca pe o laudă, este de datoria noastră să aducem lumină în casele în care greutăţile au şters orice urmă de speranţă de mai bine. Spun pentru că ştiu că există oameni care fac eforturi imense pentru a ajuta acolo unde este nevoie, din fonduri proprii, de cele mai multe ori. Un simplu search pe google şi oricine doreşte cu adevărat să susţină cauza copiilor abandonaţi sau a familiilor care trăiesc de pe azi pe mâine poate ajuta. Dar să nu cădem în extremă şi să nu amestecăm situaţiile doar pentru că nu găsim nici o soluţie demnă de statutul nostru de om la o anumită problemă.

Ţinând cont de informaţiile apărute în ultimele zile legate de ceea ce s-a întâmplat în parcul Tei în ziua în care a murit micuţul Ionuţ aş vrea să explic, concret, câteva detalii care au fost expuse în mod eronat, fără nici o legătură cu realitatea, cu scopul de a dezinforma şi manipula opinia publică.

Am urmărit, ca şi voi, înregistrarea din parc. L-am văzut pe Andrei cum, după ce, conform declaraţiilor bunicii, a fost martorul unei scene la care şi un adult ar fi clacat, a revenit în parc fără a manifesta vreo reţinere în a trece pe lângă un câine ce stătea întins pe alee. Din câte am studiat – şi am citit mult pe această temă, deci nu vorbesc pentru rating – atunci când un copil mic este muşcat serios de un câine, de exemplu, suferă un atac de panică ce durează câteva minute bune, timp în care este foarte speriat, plânge şi instinctiv fuge de orice câine se află în preajma lui. Această reacţie de evitare a câinilor este un comportament clasic şi cel muşcat preferă chiar traversarea străzii sau ocolirea unui anumit spaţiu, tocmai pentru a evita vreun câine. Dacă mergem mai departe cu scenariul şi ne gândim la un copil care a văzut cum fratele său a fost atacat de câini şi omorât de aceştia, cu siguranţă că ar fi fost vorba de mai mult de un atac de panică. Acel copil ar fi fost în stare de şoc, panicat, incoerent. NU ar fi trecut, nepăsător pe lângă acel câine întins pe alee.

Un alt detaliu care nu trebuie trecut cu vederea este deschiderea şi disponibilitatea bunicii de a da interviuri la aproape toate televiziunile, şi asta la O ZI după ce s-a întâmplat nenorocirea. Este foarte adevărat că oamenii reacţionează diferit atunci când trec printr-un necaz mare, indiferent de natura lui. Sunt oameni care, aflându-se în stare de şoc după pierderea unei persoane dragi, râd în loc să plângă sau, din contra, nu scot nici o vorbă zile întregi. Perioada aceasta de traumă diferă de la om la om. Unele persoane reuşesc să treacă peste şocul avut în câteva săptămâni sau luni în timp ce altele au nevoie de mai bine de un an, mai ales când au suferit pierderea cuiva foarte drag, într-un mod total neaşteptat. Eşti un om distrus! Nu mai eşti în stare să stai la poveşti, cu atât mai mult să pierzi ore în şir pe la televiziuni în timp ce acasă se fac pregătirile pentru înmormântare. Doar dacă ai ceva de-ascuns iar tăcerea ţi-a fost, poate, cumpărată.

imagesMesajul care se doreşte a fi transmis este unul cât se poate de clar: câinii trebuie să dispară cu orice preţ. Nu am să mai folosesc cuvântul „eutanasie” pentru că mă consider un om destul de citit încât să ştiu că ceea ce alţii denumesc eutanasie la noi înseamnă pur şi simplu omorârea, în moduri pe care refuzăm să le recunoaştem, a zeci de mii de câini pentru simpla supoziţie că 4 sau 5 maidanezi ar fi luat viaţa unui copil. Nu pot fi de acord cu cei care sunt atât de înverşunaţi din acest punct de vedere doar pentru că aşa se bănuieşte. Dacă ar fi să funcţionez după o asemenea judecată ar însemna să iau de bună orice bârfă citită în ziar, să cred că orice idee expusă de vreun prezentator tv este literă de lege pentru mine iar eu nu sunt capabilă să judec cu propria-mi minte. Nu e cazul! Sunt capabilă să gândesc pentru mine! Problema este că, dintr-un exces de zel greşit orientat şi folosirea momentului pentru creşterea audienţei, se pierd din vedere elemente importante, se omite explicarea unor detalii importante astfel încât să le înţeleagă şi badea Ion care vede brusc în câinele pe care l-a crescut ani la rând un pericol social pentru că „aşa zic ăştia la tv”.

Am urmărit-o pe d-na avocat Paula Iacob aseară şi a spus un lucru interesant: pentru prinderea acelui violator procuratura a făcut publice semnalmentele suspectului şi a cerut sprijinul populaţiei. În cazul lui Ionuţ însă, unde se ştie clar că există un martor, nu s-a procedat aşa. Aşa cum se vede clar pe înregistrare, martorul acesta misterios a stat de vorbă cu un gardian atunci când l-a adus pe Andrei, probabil spunându-i unde l-a găsit şi rugându-l să-i găsească bunica. Asta înseamnă că acel gardian poate oferi informaţii importante pentru anchetă. Vorbim, totuşi, de 2 ore în care, dacă ne uităm pe reconstituirea traseului pe care o puteţi vedea aici, copiii puteau ieşi în stradă sau puteau să cadă în lac, fără să îi poată vedea sau auzi cineva.

Între timp, deşi legea este blocată, primarii continuă să se creadă Dumnezei, oamenii se jignesc şi se ameninţă între ei, dragostea pentru animale a ajuns o crimă, adăposturile refuză să mai dea câini spre adopţie, încălcând grav legea – dar cine-i vede? – şi mii de câini sunt omorâţi în moduri barbare sau lăsaţi să moară de foame ori de sete. Este de ajuns să vedem cât de mari sunt cozile la adăposturi ca să înţelegem că cei mai mulţi sunt cei care nu sunt de acord cu legea eutanasierii câinilor fără stăpân.

I-am auzit pe mulţi spunând că ţara noastră a ajuns de râsul lumii. Nu. Ţara nu are nimic, o parte din oamenii care fac parte din ea însă – da. Ei încalcă una dintre legile prevăzute de Constituţie, şi cea a omenirii: NU avem dreptul să decidem cine poate trăi şi cine nu!

Oameni buni, încotro?

UPDATE:

Ieri toate ziarele au avut cap de afiş următorul titlu: „CUTREMURĂTOR! Fratele copilului ucis de câini l-a DESENAT pe Ionuţ FĂRĂ CAP!”. Un titlu cu un mare impact emoţional care nu a făcut altceva decât să semene şi mai multă înverşunare în rândul celor care au citit acel articol. Astăzi, Andreea Anghel vine şi contrazice tot ceea ce au scris ziarele: „Andrei nu a făcut niciun desen în legătură cu familia lui şi nici nu şi-a desenat frăţiorul fără cap şi aberaţii de genul acesta. Totul este o invenţie”. Câte dintre declaraţiile făcute şi informaţiile date de mass-media în ultimele 2 săptămâni sunt invenţii?

Conform RTV, un martor care a insistat să rămână anonim din motive lesne de înţeles, a declarat: “Patronul firmei de pază de acolo, azi, pe la 13:00, a dat dispoziţiile astea: dacă vreun paznic dă vreo declaratie sau spune ceva e dat afară, dacă îşi dă numărul de telefon presei sau oricui altcuiva, sunt daţi afară. Nu au voie să vorbească absolut deloc. Spartura din gard e acolo din martie, până acum nu s-a făcut nimic. Putea să se întâmple cu alt copil tragedia asta. Acolo, în urmă cu trei săptămâni, din curtea restaurantului din parc, au ieşit doi câini de luptă, au urmărit doi copii pe care i-au muşcat, i-au urmărit pe terenul de joacă. Sunt ai patronului de la restaurant, ospătarii de acolo au făcut câinii pierduţi. Camera de la terenul de fotbal nu mai este de atunci. Sunt doar şase camere video din 42, câte ar trebui să fie în mod normal”.

UPDATE 25 Septembrie 2013

În 2011 judecătorii constituţionali spuneau că este necesară o responsabilizare a autorităţilor publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii şi că Legea eutanasierii câinilor fără stăpân NU este constituţională. Un singur magistrat de la CCR s-a pronunţat atunci în favoarea legii.

Astăzi aceeaşi judecători au decis că legea este constituţională, dând liber la omorârea tuturor câinilor după ce, dimineaţă, Judecătorul Curții Constituționale a României, Petre Lăzăroiu, spunea că eutanasierea în masă a maidanezilor ar putea traumatiza populația.

Astfel, s-a încălcat GRAV Convenţia Europeană pentru Protecţia Animalelor de Companie care spune, printre altele:

Art. 3 – Principii de bază pentru bunăstarea animalelor

(1) Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere, suferinţe fizice sau psihice unui animal de companie.

(2) Nimeni nu trebuie să abandoneze un animal de companie.

Art. 11 – Sacrificarea

(1) Numai medicul veterinar sau o altă persoană competentă poate să procedeze la sacrificarea unui animal de companie, excepţie făcând cazurile de urgenţă când trebuie să se pună capăt suferinţelor unui animal şi când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obţinut rapid sau alte cazuri de urgenţă prevăzute de legislaţia naţională. Orice sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferinţă fizică şi psihică, ţinând cont de circumstanţe.

Metoda aleasă, exceptată în caz de urgenţă, trebuie:

a) fie să provoace o pierdere imediată a conştienţei, urmată de moarte;

b) fie să înceapă prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmată de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.

Despre ce vorbim aici?

Articol următor
Lasă un comentariu

11 comentarii

  1. Am crezut ca lozinca „Ati mintit poporul cu televizorul” este o minciuna. Astazi redactorii de stiri chiar fac acest lucru. Stirile nu mai sunt exprimate impartial. Mai mult, ridica pe unii impotriva celorlalti. Un titlu, un break news, o banda galbena scrisa cu minimum de cuvinte, induce adesea in eroare. Totul este obligatoriu sa sune incredibil, altfel audienta scade.
    Cuvinte aruncate fara discernamant, in stiri banale, pot schimba soarta a mii de fiinte.

    Răspunde
    • Se cheamă manipulare, şi din păcate e în floare. Uite că fără să vreau am făcut şi o rimă 🙂 Nici nu mai ştiu a cui e vina cea mai mare: a lor, că nu-şi fac treaba aşa cum scrie în jurământul pe care l-au depus, sau a celor care nu sunt în stare să-şi folosească mintea şi să judece înainte de a urma o idee? … Ştirea asta – pentru că a fost o ştire – a fost de la început prezentată greşit, pornind de la lacrimile Escăi şi până la cele vărsate de alţi moderatori. A fost la unison, deşi nu aveau nici o dovadă că cele prezentate erau reale… şi astfel a luat naştere toată această mizerie…

      Răspunde
      • Pentru unii a reprezentat o stire, pentru altii a fost rating, pentru altii o usurare, dar in general pentru fiecare un Prilej De Asi Atinge Scopul.
        Pe fiintele acelea nevinovate, nu le intreaba nimeni…

      • Am văzut ce se întâmplă în Ploieşti… este strigător la Cer! Legea este oprită, nu au voie să facă aşa ceva, este ilegal!

  2. foarte ok poza , felicitari

    Răspunde
  3. In sfarsit un articol scris la obiect si fara patima..de ce nu se poate asa???cati sunt aserviti sistemului????si de ce aceste animale trebuie sa piara astfel,suntem primitivi sau acceptam jocurile politice???

    Răspunde
    • Mulţumesc, Adriana. Ne cam îndreptăm spre Evul Mediu, şi dacă vom continua aşa nu ne va fi deloc bine. Eu aştept cu încredere decizia CCR-ului. Dacă nici aceasta nu va fi una conform Constituţiei, atunci vom fi pierduţi.

      Răspunde
  4. Foarte bun articol! Doar că patronul restaurantului a negat că deţine câini de luptă, fără să nege că fenomenul se dezvoltă în zonă.

    În rest, nu-ţi face iluzii cu privire la CCR, acţionează la comandă. Totuşi, e posibil să pice legea, dată fiind reacţia publică. Nu suntem pierduţi, că nu ne lasă Dumnezeu, fiindcă apărăm viaţa. Doar nu crezi că un complet arbitrar poate fi mai presus de Creator?

    Răspunde
    • Mulţumesc, Roxana! Eu sper că atât presiunea de la noi cât şi cea venită din ţările care au fost de-a dreptul şocate de ceea ce se întâmplă în România, să le reamintească celor din CCR că avem o constituţie şi că au depus un jurământ. Nu vreau să mă gândesc la ce va fi dacă ei vor aproba această legea. Mi-e groază.

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: