Interviu Lucian Negoiţă: „Frumoși suntem cu toții dacă ne dăm voie să spălăm Răul și Urâtul din viețile noastre.”

1471634.1-w-lucian-negoitaPe Lucian Negoiţă l-am descoperit recent şi îl consider un câştig pentru mine, ca om. Într-o societate care mai are mult de învăţat până să recunoască adevărata valoare din oameni şi să investească în această direcţie, astfel de exemple ne arată că se poate. Că putem trăi frumos, cu demnitate, fără să ne abatem de  la regula bunului simţ, făcând doar bine în jurul nostru, învăţându-i şi pe alţii. Pentru mine ei sunt adevăraţii oameni frumoşi.

Mihaela Bândar: Înainte de toate vreau să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat, fără nici o ezitare, acest interviu. Nu greşesc deloc atunci când spun că sunteţi unul dintre oamenii cu adevărat frumoşi pe care îi are ţara noastră, un exemplu că voinţa este mai presus decât suferinţa, că mintea, faptele şi sufletul sunt cele care ne definesc, de fapt.

Lucian Negoiţă: A fost o surpriză tare plăcută să primesc întrebările dumneavoastră și să aflu de această curajoasă inițiativă. Frumoși suntem cu toții dacă ne dăm voie să spălăm Răul și Urâtul din viețile noastre…

Mihaela Bândar: “Eu sunt… Lucian Negoiţă, un om căruia viaţa i-a dat lămâi şi care a reuşit să facă limonadă…” Minunat spus! Este fraza cu care vă începeţi povestea pe blog.

Lucian Negoiţă: Am învățat că viața ne oferă șansa să ne preparăm singuri limonada. Din păcate, unii oameni acceptă și se mulțumesc doar cu Amarul…

Mihaela Bândar: Sunteţi prima persoană diagnosticată cu dizabilitate certificată drept psihoterapeut de către Colegiul Psihologilor din România. Cât de greu a fost să obţineţi această performanţă?

Lucian Negoiţă: Doar 10 ani din viață, răbdare și acțiuni spre acest obiectiv. Drumul a meritat. Peisajele sunt extraordinare…

Mihaela Bândar: În 2010 aţi înfiinţat Centrul de Consiliere psihologică, Psihoterapie şi Dezvoltare personală PSIHO-ARMONIE prin care sprijiniţi, în mod gratuit, persoanele cu dizabilităţi şi familiile acestora. Care este povestea din spatele acestui proiect? De ce dezvoltare personală?

Lucian Negoiţă: Trebuie sa facem un up-grade la această informație. Din martie anul acesta am înființat și dezvolt o nouă clinică, o altă provocare. Mi se pare firesc să ajut oamenii care au dificultăți de integrare, similare cu ale mele, cândva. Mă bucur să pot oferi un mic sprijin celor care vor să meargă mai departe. Tot mai departe.

Grup de suport pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi www.luciannegoita.ro

Grup de suport pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi http://www.luciannegoita.ro

Mihaela Bândar: A fost greu, a fost uşor să puneţi pe picioare acest proiect?

Lucian Negoiţă: Nu este greu când îți place ceea ce faci. Nu este greu să construiești. Paradoxal, uneori este mai dificil și să te oprești să răsufli și să te bucuri. Dacă am plătit un preț a fost cel al unei căsnicii ca și cum, pentru a rezista o construcție, este nevoie să îngropi în zidurile acelei construcții ceva drag. Sună cunoscut, nu?…

Mihaela Bândar: O vorbă din popor spune că “ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”. Cât de mult adevăr credeţi că ascund aceste cuvinte?

Lucian Negoiţă: Nu cred în aceste vorbe. În schimb îmi place o altă zicere: „Destinul este alcătuit din acele decizii în care alegi cum vrei să fii în restul vieții tale”. Cred că acțiunile noastre fac diferența între a fi victime în propria viață sau învingători.

Mihaela Bândar: Cu ceva timp în urmă am citit o statistică publicată în “La Tribune” prin care se arată că peste un sfert dintre copiii sub 18 ani care trăiesc în UE sunt expuşi riscului de sărăcie şi de excluziune socială. Cei mai expuşi sunt copiii din Bulgaria (52% din persoanele sub 18 ani), România (49%), Letonia (44%), Ungaria (40%) şi Irlanda (38%). Într-o lume în care am ajuns să investim, din păcate, mai mult în programe sau publicaţii care promovează vulgaritatea, comportamentele greşite,  violenţa, alcoolul, drogurile – şi sunt doar câteva exemple – ce şanse credeţi că au tinerii care sunt foarte talentaţi, învaţă excepţional, promit mult dar, pentru că au un handicap, nu sunt sprijiniţi şi încurajaţi?

Lucian Negoiţă: Limonada se face cu lămâi, adică cu greutăți, obligatoriu. Altfel este doar apă… Noi oamenii avem nevoie de dificultăți ca să ne antrenăm și să ne dezvoltăm potențialul. Uitați-vă la popoarele nordice, cu cât vicisitudinile au fost mai mari cu atât ele s-au dezvoltat mai mult. Când trăiești în puf și răsfăț nu ai cum să-ți antrenezi mușchii voinței, răbdării și ai altor atitudini. În vârf ajung cei care trec prin ninsori, viscole și greutăți. Spectatorii stau la baza muntelui și admiră doar peisajul, nu se bucură de drum în sine, drumul spre vârf.

Mihaela Bândar: Ce facem cu teama de a ne cere drepturile atunci când acestea ne sunt negate? Cu discriminarea la locul de muncă, de exemplu. Fie că vorbim despre rasism, antifeminism sau discriminarea persoanelor cu handicap, efectul este în cea mai mare parte acelaşi: un impact psihologic devastator, autodesconsiderare, depresie, izolare, ajungându-se chiar la gesturi extreme.  Şi din păcate multe dintre persoanele care trec prin aşa ceva tac de teama de a nu pierde acel loc de muncă şi nu fac nici o sesizare, fără să ştie că, de fapt, legea este de partea lor.

Lucian Negoiţă: Noi suntem poporul care am dat Miorița… Nu avem nebunia sârbilor sau a grecilor. Poate o fi și asta dovadă de înțelepciune și flexibilitate însă nu vreau să generalizez. Sunt si nebuni frumoși care aleg să se bată cu sistemul și să învingă. Sunt pentru noi un exemplu. La fel și protestele de stradă din ultima vreme care ne arată că suntem pe drumul cel bun. Învățăm să luăm atitudine și să ne placă solidaritatea.

Mihaela Bândar: Care sunt principiile ce vă ghidează atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în cea profesională?

Lucian Negoiţă: De la modelul meu în ale terapiei, Milton Erickson, am învățat că nu există eșec, există feedback și că dacă vrei să obții ceva diferit în viața ta este bine să faci ceva diferit! Schimbarea are nevoie de timp și fiecare avem un ritm propriu prin care reușim să schimbăm. Este ok să fim blânzi cu noi și să ne dăm timp.

Mihaela Bândar: Atunci când am gândit această secţiune de pe Cutia cu praline mi-am dorit să transmit prin lecţiile de viaţă ale unor oameni ca d-voastră cât de important este să ne păstrăm demnitatea în orice situaţie ne-am afla şi că putem, este adevărat printr-o luptă destul de grea uneori, să ne schimbăm, în bine, viaţa. Dumneavoastră aţi reuşit mai mult decât atât: aţi schimbat şi viaţa celor din jur. Care este secretul?

Lucian Negoiţă: Mulțumesc pentru aceste cuvinte, probabil încă nu știu să primesc însă eu cred că doar suflu puțin în aripile celor cu care lucrez și care uită uneori că le au. Pun suflet în ceea ce fac și oamenii simt asta. Fără pasiune nu reușim nimic important. și nici fără sacrificii.

Mihaela Bândar: Sunteţi specializat în Psihoterapie cognitiv comportamentală, Hipnoză clinică şi hipnoză ericksoniană, Terapie sistemică pentru cuplu – copil – familie, Psihoterapie strategică – completaţi-mă dacă am uitat ceva – . Ce urmează?

Lucian Negoiţă: Lucrez la mai multe proiecte de dezvoltare împreună cu colegii mei. Îmi place mult un proverb African învățat de la un om bun și frumos pe care am norocul să-l am alături: „dacă vrei să ajungi repede mergi singur, dacă vrei să ajungi departe mergi însoțit.” Unul dintre cele mai dragi proiecte este cel de mentorat, în care împărtășesc cu viitori psihoterapeuți din tainele acestei arte străvechi, cea de vindecător. Astfel, îmi doresc ca tot mai mulți oameni să beneficieze de serviciile unor buni profesioniști și să aducă în viața lor și a celor dragi mai multă bucurie. Prin cursuri de dezvoltare personală, cursuri de parenting, psihoterapie eficientă…

Workshop la Văratec www.luciannegoita.ro

Workshop la Văratec http://www.luciannegoita.ro

Mihaela Bândar: Ce-ar trebui să facă cineva care îşi doreşte să schimbe ceva în bine, dar nu ştie de unde să înceapă, la ce uşă să bată?

Lucian Negoiţă: Să aibă curajul să caute cel puțin o ușă și, bineînțeles, să bată la ușa schimbării și apoi să intre. Să-și asume că dincolo de ușă pot fi umbre și întuneric dar că, dincolo de acea ușă, există și alte uși către lumină și soare.

Mihaela Bândar: Fără îndoială aţi stat de vorbă cu mulţi oameni şi aţi aflat multe poveşti de viaţă. Ne puteţi spune una dintre ele care a avut un final din care am avea cu toţii ceva de invăţat?

Lucian Negoiţă: Sunt multe povești și am învățat multe lucruri de la oamenii cu care lucrez. Sunt niște eroi în propriile vieți. Îi admir pe toți cei care aleg să nu mai evite, să nu mai amâne, să nu se mai vaite și să acționeze. Îi admir pe cei care aleg să treacă cu curaj și speranță prin durere, tristețe, frică și să schimbe. Îi admir pe cei care sunt deschiși și care vor să învețe cum să fie un bun părinte sau un bun partener, care lasă deoparte orgoliile și aleg să meargă pe calea inimii. Nu vreau să aleg o poveste anume. Am vrut doar să împărtășesc câteva atitudini ce ne sunt utile tuturor.

Mihaela Bândar: Vă mulţumesc pentru răspunsuri şi vă doresc să aveţi putere şi susţinere, astfel încât să nu vă opriţi aici!

Lucian Negoiţă: Vă mulțumesc și eu și vă felicit pentru această inițiativă, de a aduce frumosul în viețile a cât mai multor oameni, cititori și iubitori de praline cu sens!

Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. Si noi ii multumim pentru impartasirea discutiei avute cu dl.Lucian Negoita.

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: