Interviu Sorin Floarea: “Sunt un transplantat. Sunt un supravieţuitor! “

Sorin FloareaCred că Dumnezeu nu aşează întâmplător lucrurile. Tot ce trăim e dinainte pus la cale, cu un rost anume, şi niciodată nu ştim încotro ne poartă paşii sau ce ne aduce ziua de mâine. Cred că fiecare dimineaţă este promisiunea unor întâmplări ce urmează să aibă loc în viaţa noastră, iar în mare parte depinde de noi cum le primim şi cum alegem să trăim cu ele.

Cred că fiecare om este o poveste din care trebuie să ştii ce să iei. Avem de învăţat unii de la alţii, asta e cert. Nu există “suficient”. Putem trăi cu ideea că viaţa înseamnă risipă, extravaganţă, superficialitate sau putem alege să fim mai mult de atât. Ne putem ridica deasupra poverii ce ne-a fost pusă pe umeri, pentru ca apoi să întindem mâna şi altora şi să îi ajutăm să se ridice.

Pe Sorin Floarea l-am cunoscut în a doua zi a Sesiunii de Comunicare din cadrul proiectului EUPD de la Galaţi. M-a impresionat prin simplitatea-i caracteristică, grija faţă de cei din jurul său şi uşurinţa cu care reuşeşte să comunice. Este voluntar la Asociaţia Persoanelor cu Handicap din Oltenia, membru şi voluntar la Asociaţia Transplantaţilor din România şi student la Universitatea “Valahia” din Târgovişte. I-am spus atunci că vreau să facem un interviu pentru „Cutia cu praline” şi a acceptat fără să stea prea mult pe gânduri. Îi mulţumesc, iar pe voi vă invit să descoperiţi o nouă lecţie de viaţă!

Mihaela Bândar: Aş vrea să începem prin a-i ajuta pe cei care citesc acest interviu să te cunoască, atât cât se poate. Spune-mi câte ceva despre tine, despre omul Sorin Floarea. Cine eşti? Ce aştepţi de la viaţă, de la oameni? Cu ce-ţi hrăneşti sufletul atunci când simţi nevoia?

Sorin Floarea: Sunt născut pe 27 martie 1978 din tată gorjean şi mamă doljeancă. Sunt crescut în spiritul bunului simţ, al respectului, să ajut oamenii, să am un comportament decent, să-L iubesc pe Dumnezeu. Sunt un om simplu, modest, comunicativ, sociabil; nu îmi place aroganţa, îngâmfarea, nici să-mi arăt opulenţa, etc. În ultimi ani, prin comunicare am reuşit să aduc zâmbetul pe buze multor oameni. Faptul că pot face astfel de gesturi mă bucură, mă face să uit de problemele mele şi să merg mai departe.

De la viaţă nu aştept nimic. De la oameni aştept bunătate, solidaritate, loialitate, să-şi iubească semenii şi să devină mai umani. Sufletul mi-l hrănesc cu rugăciuni şi mulţumiri adresate lui Dumnezeu, cu bucuria că am un copil, cu faptul că am realizat un transplant cu brio şi cât mai puţină tristeţe.

Sorin Floarea

Mihaela Bândar: „Sunt Sorin, sunt un transplantat”. Aşa te-ai recomandat când te-am cunoscut – şi recunosc că m-a surprins naturaleţea cu care ai spus asta, fără nici o reţinere. Cum este să ştii că viaţa ta depinde în totalitate de un transplant pe care habar nu ai dacă îl vei primi? Ce simţi, ce gândeşti în acele momente?

Sorin Floarea: Sunt un transplantat. Sunt un supravieţuitor! NU am nicio reţinere în rostirea acestor cuvinte. E transplantul meu şi mă bucur enorm de el! Transplantul de rinichi m-a făcut să am mai multă grijă de mine, să devin mult mai responsabil în ceea ce fac, să preţuiesc mult mai mult VIAŢA şi bucuria realizărilor mărunte. Nu mă deranjează faptul că depind de un transplant. Sunt conştient că nu v-a funcţiona la nesfârşit rinichiul transplantat (grefa). Ştiu ce variante am după ce se v-a opri rinichiul: 1) un alt transplant; 2) dializa; 3) decesul. Dar să ştii, draga mea, că sunt transplantaţi care au decedat cu grefa funcţională, altele au fost cauzele decesului.

Sper că cele trei enumerări de mai sus să nu te ducă cu gândul că sunt un pesimist. Sunt realist. Îmi doresc enorm de mult ca acest rinichi să funcţioneze cât mai mulţi ani. În prezent sunt copil şi părinte. Părinţii mei (tata e donatorul) îşi doresc ca la închiderea socotelilor cu viaţa, grefa mea să funcţioneze. Dorinţa aceasta apasă uneori enorm pe umerii mei. Tot această dorinţă mă determină să am grijă de mine şi mai mult. Îmi doresc să-mi văd fetiţa cum face un liceu, poate o facultate, mireasă, cum devine mamă iar eu bunic. Să trăiesc emoţiile, bucuriile şi supărările acestor lucruri.

Mihaela Bândar: Spune-mi… ce ţi-a luat şi ce ţi-a dat, dincolo de implicaţiile medicale, acest transplant? Ştiu că ai plătit un preţ, ne poţi spune care a fost acesta?

Sorin Floarea: Ooofff. În noiembrie 2006 am divorţat. Deci mi-a luat familia, copilul. Fetiţa o văd când şi cum pot. Am plătit cu suferinţa. Apoi mi-a arătat persoanele care-mi rămân aproape la necaz, din păcate au fost foarte puţine. Dar mi-a şi dat. Mi-a dat bunătate, m-a învăţat să-mi iubesc aproapele mai mult, să las mai mult de la mine… Iar fetiţa m-a ajutat să-mi revin după operaţie.

Mihaela Bândar: Eşti membru ATR – Asociaţia Transplantaţilor din România care din 1996 funcţionează ca organizaţie nonprofit şi cu personalitate juridică. Ce faci acolo, mai exact?

Sorin Floarea: Asociaţia Transplantaţilor din România a luat fiinţă la iniţiativa unor transplantaţi din nevoia de medicamente, protecţie socială şi altele. De câţiva ani, ATR-ul se ocupă şi cu donarea de organe de la persoanele aflate în moarte cerebrală, făcând campanii în diferite judeţe ale ţării. La aceste campanii “Spune DA! donării de organe” particip şi eu. Am trei ani de când particip voluntar, şi tot atât de când sunt membru. Anul acesta ATR-ul a derulat campanii în cinci oraşe: Constanţa, Braşov, Iaşi, Craiova şi Bucureşti. La toate am luat parte.

ATR-ul poate fi contactată la următoarele adrese: http://www.e-transplant.ro; astranrom@gmail.com si pe facebook – Asociaţia Transplantaţilor din România.

Apropo, tu când te înscrii în asociaţie?

Sorin Floarea - ATR

Mihaela Bândar: Nu este o întrebare la care să răspund pe loc, dar se leagă foarte bine cu ceea ce voi spune acum. Transplantul de organe este un subiect destul de delicat şi controversat în acelaşi timp. Nu este uşor să-i explici unui om sănătos care nu s-a lovit de astfel de situaţii că un acord în acest sens poate da viaţă acolo unde ea a pierit deja. Şi totuşi. Zi de zi citim despre oameni care aşteaptă un semn, un document a cărui parafă înseamnă o şansă la viaţă. Ce ar trebui să înţeleagă cei ce ne citesc acum? Ce înseamnă, de fapt, acest transplant?

Sorin Floarea: Ai dreptate, transplantul este un subiect delicat şi controversat. În campanii ne înarmăm cu răbdare şi tact. Discutăm şi împărţim flyere oamenilor. Le explicăm că acordul lor într-un moment critic al vieţii înseamnă curmarea suferinţei a cel puţin unui pacient de pe lista de aşteptare, o nouă VIAŢĂ dată acelui pacient, o bucurie imensă oferită lui şi familiei. Uneori primim răspunsuri de genul: “Îmi e silă”, “Îmi strici ziua”, “Mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva”, dar sunt şi oameni care stau de vorbă cu noi, îşi deschid sufletul, ne povestesc suferinţele lor, iar la final ne strâng mâna.

Să revin la întrebarea ta: transplantul înseamnă înlocuirea unui organ bolnav (ficat, rinichi, inimă sau plămân) aflat în faza terminală cu altul sănătos. Transplantul = Viaţă. În concepţia Bisericii Ortodoxe Române: “Transplantul de ţesuturi şi organe este una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane care transformă suferinţa în nădejde pentru mai multă viaţă.”

Mihaela Bândar: Nu a fost o luptă dreaptă. De unde ai găsit puterea de a trece peste această cumpănă?

Sorin Floarea: Puterea de a trece peste această cumpănă am găsit-o la Dumnezeu. Am adormit pe masa de operaţie cu 2 îngeri lângă mine: fetiţa şi soţia.

Mihaela Bândar: Povesteşte-mi despre copilăria ta. Ce-ţi aduci aminte, acum, în acest moment?

Sorin Floarea: Copilăria mi-am petrecut-o la ţară. Acolo m-am jucat cu copiii, mă dădeam cu sania, duceam vitele prin livezi, plantaţii şi oriunde ştiam că au ce mânca. Le mai lăsam şi singure şi fugeam fie la scăldat, fie după cireşe şi mere, sau la fotbal. Ne strângeam mai mulţi copii, ne luam cu joaca iar animalele rămâneau în voia Domului. Era frumos în copilărie, laptele îl savuram direct de la sursă. A fost o copilărie cu bune şi rele, cu de toate. Îmi aduc aminte că atunci când eram mic îmi doream să cresc mai repede ca să scap de şcoală, acum îmi doresc să fiu iar copil la mama şi la tata, să nu ştiu de greutăţile vieţii, de grija zilei de mâine, etc.

Mihaela Bândar: Ai vreun vis neîmplinit? Ceva ce ţi-ai dorit la un moment dat să faci şi nu ai reuşit? Un loc pe care să-l vezi, un proiect lăsat neterminat, poate?

Sorin Floarea: Îmi doresc să am o familie şi să vad ţara mea, România. Avem o ţară frumoasă şi vreau să văd cât mai mult din ea.

Sorin Floarea

Mihaela Bândar: Faci parte şi din proiectul EUPD. Ce înseamnă pentru tine? Ţi-a schimbat în vreun fel viaţa acest proiect?

Sorin Floarea: Din toamna lui 2011 fac parte din proiectul Educaţie Universitară pentru Persoanele cu Dizabilităţi. Nu am stat mult să mă gândesc dacă să intru sau nu în acest proiect. Am aflat de el în data de 28 septembrie ora 16.00. Pe 30 Septembrie eram la Universitatea “Valahia” din Târgovişte cu dosarul complet pentru înscriere. Aşa am ajuns să fiu student la UVT şi nu regret nicio secundă. Datorită proiectului EUPD fac o facultate. Facultatea înseamnă mult pentru mine în plan psihic, la fel şi găsirea unui loc de muncă – sper să fie următorul pas pe plan profesional.

Mihaela Bândar: Ai trecut peste câteva încercări grele şi ai reuşit să te ridici deasupra lor. Ce simţi când te gândeşti la asta?

Sorin Floarea: Când ma uit în urmă şi văd prin câte am trecut, mă minunez că am reuşit să ajung aici.

Mihaela Bândar: Mi-ai spus să nu te întreb nimic legat de dragoste. Şi totuşi te întreb. Atunci când viaţa îţi ia şi îţi dă în acelaşi timp, ce-ţi trebuie pentru a fi fericit? Ce-ţi aduce zâmbetul pe buze şi bucuria de a trăi?

Sorin Floarea: Ca să fiu fericit am nevoie de Dumnezeu şi de sănătate. Zâmbetul pe buze şi bucuria mi-o aduce tot Dumnezeu prin copil, părinţi, frate şi persoanele din jurul meu. Fără Dumnezeu nu pot face nimic.

Mihaela Bândar: Ce mesaj ai pentru cei care ne citesc acum?

Sorin Floarea: Să fie mai buni, iubitori de frumos, să-şi ajute semenii, să “Spună DA! Donării de organe” şi să-l iubească pe Dumnezeu.

Mihaela Bândar: Îţi mulţumesc pentru interviu! Pentru mine, este o onoare!

Sorin Floarea: Îţi multumesc că mi-ai cerut acest interviu. Săru`mâna!

Lasă un comentariu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: