Interviu Stelian Juganu: „De la oameni aștept ceea ce eu ofer, nu cer nimic în plus. „

Stelian JuganuNoi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea: în bine sau… în rău. Pe Cutia cu praline vorbim însă doar despre acei oameni deosebiţi care ştiu că, la sfârşit, când facem socotelile şi tragem linie, nu bogăţiile adunate ne definesc ci acele mici dar însemnate gesturi prin care aducem lumină şi speranţă în jurul nostru, dovada vie că am trecut pe acolo – şi nu doar ca simpli spectatori. Un astfel de om este şi Stelian Juganu, iar primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când vorbesc despre el este demnitate. Nu-i place să vorbească prea mult despre greutăţile prin care a trecut, crede că

ceea ce îl defineşte cu adevărat sunt acţiunile de voluntariat în care s-a implicat şi cele două cărţi: Vise împlinite şi Ghidul tânărului voluntar. Este plin de energie pozitivă, are un suflet în care poate să încapă o lume întreagă, se hrăneşte cu bucuria de a dărui şi este un prieten pe care te poţi baza atât pe vreme bună, cât şi pe vreme rea. Cunoscându-l am ştiut că locul lui este aici, printre Adevăraţii oameni frumoşi!

Mihaela Varzan: Ai fost desemnat Voluntarul Anului 2006 la categoria “Social”, ai primit Diplomă de Excelenţă pentru implicare în campania umanitară “Să redăm darul vederii” şi Diplomă de Merit pentru implicare în campania caritabilă “Fii Îngerul meu în Seara de Crăciun”. La 30 de ani ai deja un CV bogat. De unde vine dorinţa aceasta de a te implica în activităţi de voluntariat?

Stelian Juganu: Am început voluntariatul în primul an de facultate din curiozitate, iar o simplă curiozitate m-a determinat să mă implic în astfel de acţiuni ori de câte ori mi s-a oferit ocazia astfel că ajunsesem să fiu voluntar pentru trei organizații din Cluj în acelaşi timp. Vreau să-ți spun că sunt foarte mândru de ceea ce am reușit să fac până acum, chiar dacă sunt destul de puține, pentru că aceste lucruri m-au schimbat foarte mult din multe puncte de vedere.

Mihaela Varzan: În Martie 2007 ai participat la Conferinţa din cadrul proiectului “Pledoarie pentru Demnitate”. Cât de greu crezi că îi este unei persoane cu dizabilităţi să îşi păstreze demnitatea, mai ales atunci când mediul social din care face parte nu o sprijină prea mult în evoluţia sa profesională?

Stelian Juganu: Cred că la urma urmei ține și de ”noroc”; sunt multe persoane cu nevoi speciale care știu ce vor de la viață și luptă pentru a arăta lumii că nu cerșesc milă, însă dacă nu au norocul de a întâlni oameni care să creadă în ele atunci acomodarea la un anumit mediu se face cu o oarecare dificultate. Mie mi-a fost destul de ușor să-mi păstrez demnitatea și pentru că am avut binecuvântarea de a întâlni oameni care să creadă și să investească în mine, și lucrul acesta mă face să mă simt într-un fel special.

Stelian Juganu

Mihaela Varzan: “Aici am enumerat doar cele mai importante momente şi vise ale mele care mi-au marcat într-un fel sau altul viaţa. Visele cărora am reuşit să le dau viaţă şi momentele pe care le-am trăit până acum sunt cele care m-au maturizat, m-au făcut să îndrăznesc mai mult şi, de ce nu, m-au făcut să cred şi să ştiu că se poate.” Este un fragment din „Vise împlinite”, carte scrisă de tine. Povesteşte-mi o întâmplare frumoasă trăită în toţi aceşti ani de voluntariat care te-a marcat, într-un fel sau altul.

Stelian Juganu: Experiența de a dărui cadouri persoanelor mai puțin norocoase m-a împlinit și mă împlinește ca om. În iarna anului 2005 inițiam campania caritabilă ”Fii Îngerul meu în Seara de Crăciun”, campanie ce-și propunea oferirea de alimente principale pentru o masă de Crăciun. Pe lângă faptul că eram implicat în partea de coordonare a acestei acțiuni, am vrut să merg și pe ”teren” pentru a simți pe viu experiența dăruirii. Eram foarte mulțumit când vedeam că oamenii erau la rândul lor mulțumiți de gestul făcut de colegii mei din facultate care au donat bani pentru ca noi, organizatorii, să reușim să punem în practică această acțiune. Imaginează-ți să te trezești la ora 24.00 cu 2-3 tineri în fața ușii ce-ți spun că au pentru tine patru pungi pline cu alimente pentru sărbătorile de iarnă, iar tu să te miri și să te întrebi dacă nu cumva este o eroare prezența noastră în fața casei tale! Această campanie a fost destinată unui număr de 37 de familii cu nevoi speciale din Cluj-Napoca, iar distribuirea alimentelor s-a realizat în cursul mai multor zile datorită lipsei transportului, alimentele fiind distribuite cu taxiuri. Această acțiune este una din cele mai frumoase experiențe trăite de mine pe perioada voluntariatului, însă pentru ca omul să înțeleagă concret cum este să dăruiești trebuie să trăiască acest lucru.  Pe această cale doresc să-i felicit pe cei ce nu stau comod acasă și se gândesc la modul în care îi pot ajuta pe cei cu probleme pentru a le aduce, astfel, puțină alinare.

Mihaela Varzan: Ai făcut voluntariat şi în campanii de prevenire a cancerului la sân, campanii destinate exclusiv femeilor. Ce te-a făcut să te implicit şi în astfel de proiecte?

Stelian Juganu: Prima organizație non-guvernamentală pentru care am voluntariat a fost ”Societatea Română de Cancer” din Cluj, iar una dintre campanile desfăşurate de aceasta a fost cea de prevenire a cancerului. Implicarea mea în cadrul acestei campanii a fost una administrativă, fără a avea un contact direct cu viitoarele beneficiare ale acestei acțiuni; activitățile în care eram implicat erau: dat telefoane la medicii de familie din comunitățile în care urma să ajungă campania, pregătit materialele de informare, trimis scrisori către femeile ce urmau să aibă parte de acel test gratuit de depistare a cancerului. A fost o experiență frumoasă de care îmi este dor. Îmi amintesc că au fost zile în care voluntariam pentru această acțiune și opt ore/zi 🙂

Mihaela Varzan: Ştiu că iniţial ţi-ai dorit să urmezi o carieră în jurnalism, dar în final ai ales asistenţa socială. Aş vrea să te întreb: cum vezi tu implicarea mass-mediei în activităţile ce ţin de voluntariat?

Stelian Juganu: Spre bucuria mea pot să observ o ușoară atenție acordată voluntariatului din partea presei, chiar dacă din păcate voluntariatul nu își are loc pe primele pagini ale ziarelor/tabloidelor datorită atenției foarte accentuate pe ”vedete”. Media joacă un rol foarte important în tot ceea se întâmplă la nivel de comunitate, societate, tocmai de aceea este de dorit ca aceasta să pună în lumină și acțiunile de voluntariat ce sunt sau au fost realizate. Totodată, mass-media poate ajuta la promovarea voluntariatului prin articolele pe care aceasta le publică.

Stelian Juganu

Mihaela Varzan: Ce ţi-a oferit voluntariatul, ţie, personal?

Stelian Juganu: Este una dintre întrebările care-mi plac foarte mult 🙂 Voluntariatul în primul rând mi-a ridicat stima de sine, m-a ajutat să mă descopăr, mi-a dat posibilitatea de a mă dezvolta pe plan personal, profesional. Voluntariatul mi-a oferit oameni frumoși alături de care am dezvoltat proiectele mele, cât și proiectele altor inițiatori pentru care am voluntariat o bucată de vreme. Mi-a oferit posibilitatea de a decide unde și în ce tipuri de acțiuni să-mi aduc aportul. Pe scurt, voluntariatul mi-a schimbat viața constructiv și asta mă face să-mi doresc să continui! 

Mihaela Varzan: Aş vrea să vorbim puţin despre situația în care se află acum persoanele cu dizabilități din România, şi mă refer aici la integrarea lor pe piața muncii, la accesul la educaţie şi dreptul la egalitate. Ce şanse crezi că au tinerii care sunt foarte talentaţi, învaţă excepţional, promit performanţe mari dar, pentru că au un handicap, nu sunt sprijiniţi şi încurajaţi?

Stelian Juganu: Este un subiect destul de sensibil … Trăim vremuri destul de grele și cred că este foarte greu să-ți găsești un loc de muncă şi ca persoană fără dizabilitate, cu atât mai mult dacă ai o problemă fizică. Nu am experiență în acest domeniu și nu știu ce aș mai putea adăuga aici. Și eu am avut dificultăţi în a-mi găsi un loc de muncă, însă până la urmă am găsit chiar dacă trecuseră nouă luni de când tot căutam ceva care să mi se potrivească.

Mihaela Varzan: Ştiu că eşti foarte ambiţios şi nu accepţi o nereuşită decât după ce ai încercat toate variantele. Care sunt principiile ce te ghidează atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în cea profesională? Ce aştepţi de la viaţă, de la oameni?

Stelian Juganu: Principiile după care mă ghidez în viață sunt respectul pe care trebuie să-l arăt oamenilor cu care lucrez, sinceritatea, devotamentul meu, onestitatea, punctualitatea și naturalețea mea. Cred că neavând aceste lucruri nu poți să faci ceva de durată, nu poți construi relații, experiență ș.a.m.d.
De la oameni aștept ceea ce eu ofer, nu cer nimic în plus. Dacă oamenii nu vor fi dornici de a oferi ceea ce dau atunci fiecare merge pe drumul său. Este foarte simplu. 🙂
Viața aș dori să-mi ofere ocazia de a face mai multe lucruri decât am reușit până acum … încă visez la acel lucru care să mă împlinească ca om. În rest sunt un om care prețuiește ceea ce face, iar acest lucru îmi doresc să-l arăt și prin implicarea mea în acțiunile benevole.

Mihaela Varzan:Dacă ar fi să spun care au fost subiectele pe care le-am tratat mai greu, au fost cele în care vă vorbeam despre copilăria mea într-un centru de plasament, despre traumele trăite în familia mea, iar subiectele pe care le-am dezvoltat cu bucurie au fost cele legate de visele mele care au prins viaţă cu trecerea timpului şi totodată despre un subiect drag mie: voluntariatul.” Nu vreau să vorbim despre acea perioadă grea din viaţa ta, nu acesta este scopul interviului. Dar aş vrea să ne gândim puţin la tinerii instituţionalizaţi care la un moment dat sunt nevoiţi să îşi ia viaţa în propriile mâini. Nu toţi au curajul şi determinarea pe care le-ai avut tu, de exemplu. Unii dintre ei nu ştiu de unde să înceapă, ce direcţie să ia. Ce sfaturi le-ai da, din perspectiva unui om care a trecut peste o astfel de cumpănă şi iată, are deja două cărţi lansate şi sunt convinsă că nu te vei opri aici.

Stelian Juganu: Nu doresc să dau sfaturi până nu cunosc omul căruia ar trebui să i le adresez, însă pot spune că dacă tu te vei respecta pe tine, și cei din jur te vor respecta. În primul rând trebuie să-ți arăți ție că dorești mai mult de la viață, să-ți faci partea ta onest și cred că cei din jur, dacă vor putea să te susțină, o vor face în limita posibilităților. Eu am avut norocul de a întâlni oameni care să investească în mine și asta mi-a dat curajul de a-mi dori și mai mult de la viață. Cred cu tărie că munca este cheia succesului!

Stelian Juganu

Mihaela Varzan: Cum ţi-a venit ideea să scrii un ghid al voluntarului?

Stelian Juganu: Ideea de a realiza publicația ”Ghidul tânărului voluntar” mi-a venit în urma mai multor mesaje venite pe blogul Andreei Marin din partea fanilor ce-și arătau intenția de a voluntaria, dar nu știau exact de unde pot începe și ce ar implica acest lucru. M-am gândit că dacă tot am o oarecare experiență pe această parte practică nu strică să scriu un ABC pentru tânărul voluntar, adică acea persoană care nu a mai voluntariat niciodată dar își dorește să facă acest pas. După ce mi-am construit capitolele publicației am început să trec la partea de documentare, pe urmă am pus toate informațiile cap la cap și așa a luat ființă Ghidul tânărului voluntar. Dacă mă întrebi care este cel mai important proiect pe care l-am inițiat vreodată, atunci cu siguranță vei ști și răspunsul, nu? Această publicație este ceea ce sunt eu, și mi-aș dori ca ea să ajungă doar la oamenii speciali care doresc o schimbare radicală în viața lor. 

Mihaela Varzan: Ştiu că banii obținuți din vânzarea acestui ghid au fost donați pentru proiectele Centrului de Voluntariat Cluj-Napoca. Ce legătură este între tine şi acest centru?

Stelian Juganu: Nu toți banii au mers către Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, aici au mers strict banii de la lansarea oficială ce a fost organizată în beneficiul lor. Pentru acest centru am voluntariat aproximativ trei ani de zile; mi-au plăcut acțiunile pe care ei le-au desfășurat la nivel de comunitate, motiv pentru care mi-am dorit ca lansarea oficială a publicației să fie în beneficiul lor.

Mihaela Varzan: “Cred cu tărie în schimbare, motiv pentru care mi-am impus să fiu schimbarea pe care mi-o doresc în jurul meu, fiind implicat în cât mai multe activităţi benevole menite să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile.” Sunt cuvintele tale. Ai reuşit să-i schimbi pe cei din jurul tău?

Stelian Juganu: Nu știu cât de mult am reușit să schimb oamenii cu care interacționez, dar știu că au fost câțiva voluntari ce au fost implicați în acțiunile inițiate de mine și au mărturisit că sunt un exemplu pentru ei, și că prețuiesc mai mult ceea ce au. Oare am reușit să-i schimb?

Mihaela Varzan: Pentru viitor, ce vise mai ai de împlinit?

Stelian Juganu: Am în vedere un turneu național de promovare atât a voluntariatului cât și a ghidului în rândul elevilor și studenților; proiectul este propus către organizatorii principali, iar atunci când voi avea unda verde mă voi apuca de pregătiri. Până atunci sunt în așteptare.

Mihaela Varzan: Ai un mesaj pentru prietenii Cutiei cu praline?

Stelian Juganu: Prietenilor Cutiei cu praline le doresc să îndrăznească să iubească viața așa cum este ea, să viseze mult și să prețuiască lucrurile pe care le au acum. Le doresc multă sănătate, putere și fie ca Dumnezeu să răspundă nevoilor lor așa cum numai El știe.

Mihaela Varzan: Îţi mulţumesc tare mult pentru acest interviu şi îţi doresc putere pentru a împlini cât mai multe vise frumoase!

Stelian Juganu: Îmi plac foarte mult articolele publicate pe acest blog așa că am răspuns fără nici o ezitare rugăminții tale, iar pentru acest lucru îți mulțumesc eu. Succes mult în continuare cu oferirea de praline care să ne îndulcească viața în fiecare zi, pentru că este nevoie în aceste vremuri grele și de lucruri dulci!

Articol anterior
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Superb interviu, felicitări Mihaela, ție și Omului pe care l-ai intervievat. Ai observat că am folosit majuscula în cuvântul ”Omului”? Nu degeaba, acest Om este un model adevărat. Sănătate amândurora și sărbători fericite!!
    Mihai

    Răspunde
    • Îţi mulţumesc mult, Mihai! Da, este un OM adevărat, un exemplu demn de urmat de oricare dintre noi. Ştii, îmi încălzeşte sufletul să descopăr astfel de oameni, simt că încă mai avem o şansă, că lumea în care trăim poate fi mai bună.
      Sărbători binecuvântate cu bucurie alături de cei dragi ţie!
      Cu drag, Mihaela

      Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Paul Gabor

Miniaturi

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Mihai Soare

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Radu

http://www.raduc.eu/

%d blogeri au apreciat asta: