Ne-am săturat să vă privim, să vă citim

mass-mediaPrima întrebare pe care am auzit-o în prima săptămână de facultate a fost: „De ce aţi ales Jurnalismul?” urmată de câteva vorbe pe care aveam să le înţeleg pe deplin mai târziu: „Facultatea asta o să vă înveţe de toate şi nimic!„. Ăsta da subiect pentru lucrarea de licenţă, bate orice altă tematică sofisticată! E frumos, te duci, te înscrii la examenul de admitere şi, dacă nu cumva ai fost împins/ă de la spate de părinţii care-ţi dau totul de-a gata şi vor ca odorul lor să aibă o facultate făcută, atunci probabil că ai un motiv serios pentru care ai ales tocmai Jurnalismul.

Este o meserie frumoasă!„.  Mai este? Dacă stăm strâmb şi privim drept, nimic nu mai este frumos în presa zilei de azi. Paginile ziarelor sunt pline de titluri care în mai bine de 80% dintre cazuri nu au absolut nici o legătură cu articolul iniţial. Rostul lor este să te facă pe tine, cititorul naiv şi plictisit, să dai repede click pe „Citeşte mai departe” şi astfel domniile lor să-şi facă norma de vizualizări/accesări zilnice. Ce dacă la urmă spui ceva de genul: „Păi în titlu scrie una, în articol alta”, crezi că-i interesează părerea ta, faptul că ţi-ai pierdut câteva minute citindu-le aberaţiile ieftine? Sau că nu pricepi de ce unii prezentatori care, atunci când şi-au făcut debutul pe micul ecran, invocau etica şi bunul simţ, astăzi se calcă în picioare să prindă un loc în faţă la înmormântări pentru un reportaj „În exclusivitate” pe care, culmea, îl difuzează şi concurenţa, în acelaşi timp şi tot în exclusivitate? Pentru că la asta se rezumă, de fapt, totul: n-are importanţă despre ce sau cine scrii, la naiba, n-are importanţă nici măcar câtă gramatică ştiu cei ce semnează acele articole, important este „să te citească lumea„!

Ei bine, ne-am săturat să vă privim sau să vă mai citim!

Societatea noastră suferă de o boală genetică ce ar putea să-i fie fatală: mijloacele sale de comunicare sunt deficiente. Ele sunt mai bune decât au fost vreodată, este adevărat, însă rămân în continuare mediocre. De ameliorarea lor depinde supravieţuirea umanităţii, căci însăşi această supravieţuire depinde de o participare populară la gestionarea lumii. Nu putem avea o democraţie fără cetăţeni informaţi şi nu pot exista oameni bine informaţi fără mass-media de calitate. – Claude-Jean Bertrand în „O introducere în presa scrisă şi vorbită„, Polirom, 2001

Una dintre însuşirile pe care trebuie să le aibă un bun ziarist este aceea de a oferi cititorilor săi fapte verificate, nu presupuneri.  Cunoaşteţi probabil cazul ziarului britanic de scandal care a primit, la un moment dat, de la unul dintre colaboratorii săi o fotografie în care prinţul Charles era surprins îmbrăţişând o femeie. Fără să verifice informaţia din spatele pozei, ziarul s-a angajat în presupuneri şi astfel a publicat fotografia într-un articol care sugera o relaţie amoroasă între prinţ şi o doamnă misterioasă. În realitate, acea poză fusese făcută la înmormântarea unui copil de patru ani care murise de leucemie, iar prinţul fusese suprins de fotograf chiar în momentul  în care o consola pe biata mamă.  Vi se pare cunoscut? Luaţi la alegere orice ziar monden doriţi, şi opriţi-vă la un articol oarecare. Începe cu „Şocant”? Sau poate cu „Şoc în lumea mondenă!”? Nu căutaţi să le bateţi obrazul, nu au aşa ceva! Pentru ei noţiunea de ştire începe în pragul Biancăi Drăguşanu şi sfârşeşte undeva la căpătâiul vreunui sicriu!

Ron Powers: Ştirile alimentează cu informaţii publicul, dar nici nu educă, nici nu documentează.

Oamenii sunt bolnavi de ştirile neplăcute. Mai nou, populaţia nu se mai înnebuneşte după „probleme”, ci după „oameni”. Exprimarea neaoşă: „ştiri după care tragi apa” desemnează înţelept un gen anume: se rosteşte în şoaptă; pe aceasta se bazează sunetul bănuţilor intraţi în cont.”

În loc să vorbim despre cultură, muzică, artă şi alte asemenea nimicuri, întoarcem senzaţionalul pe toate părţile, facem scenarii peste scenarii sau regizăm despărţiri şi împăcări.

M-am săturat să tot fim intoxicaţi cu Drăguşanca, Slav, Laurette, Crudu şi alte asemenea nume în spatele cărora nu se află nimic onorabil. Vreau să pot deschide televizorul fără să fiu nevoită să aud ce-au mâncat la prânz sau pe unde şi-au petrecut noaptea vedete lansate in showbiz graţie decolteului şi silicoanelor. Nu mă interesează viaţa lor personală, iar ca mine sunt şi alţii!

Vreau un CNA care să audă şi să vadă ceea ce nu este permis, şi să ia măsuri! Ştim prea bine că amenzile date când şi când nu afectează cu nimic televiziunea respectivă, câştigă din audienţă mai mult decât pierd prin amendă, dar educaţia este compromisă!

Vreau să nu mai văd pe micul ecran reporteri care bat la uşa unor amărâţi loviţi de soartă să-i întrebe ce simt în acele momente şi dacă le este greu. Unde vă este decenţa? Am văzut recent pe un post al cărui nume nu vreau să-l menţionez aici o domnişoară cum întreba părintele răvăşit de durere ce-a simţit când a aflat că fiica lor, un copil până la urmă, a pierit. Cum să scoţi pe gură o asemenea întrebare?

Vreau să nu mai fie promovate personaje mediocre care-şi expun viaţa reală sau inventată, ci să-i vedem pe oamenii de valoare pe care România îi are şi despre care se scrie şi se vorbeşte mai mult pe la alţii, decât la noi. Noi ne aducem aminte de ei atunci când un necaz se abate asupra lor sau încetează din viaţă.

Vrem să vă aduceţi aminte de ce v-aţi făcut ziarişti sau oameni de televiziune!

Vreau să nu-mi fie ruşine să spun că sunt jurnalist în România!

Lasă un comentariu

13 comentarii

  1. Mihaela, să nu-ți fie niciodată rușine cu ceea ce ești pentru că te numeri printre jurnaliștii cu care mă mândresc. Mă alătur demersului tău și sunt de acord cu tot ce ai scris, problema e conștiința socială și felul în care a fost modelată ani la rând. E greu acum să schimbi atitudini aproape arhetipale, dar nu e imposibil. Ideal ar fi ca nici măcar să nu existe un organism gen CNA, dar până acolo mai e drum lung. Cu persoane ca tine și ca cei care ne mai dau puțin oxigen la TV/ în mass-media se va face saltul spre mai bine, va dura (pentru că oamenii sunt obișnuiți cu prea mult gunoi, sunt intoxicați și nici nu-și dau seama de asta… unii), dar într-un final binele va răzbi. Nu te lăsa! Bravo!

    Răspunde
  2. Dan

     /  5 Februarie 2014

    Am făcut presă aproape 3 ani. Niciunul dintre cei din redacție nu aveam studii de jurnalism. Nici nu exista așa ceva în anii 90. Aveam ca material „orientaitv” o broșură a BBC-ului și un code de reguli pe care l-am postat și la finalul unei postări de pe vechiul bog (http://garapentrudoi.wordpress.com/2013/07/27/si-cainii-mananca-din-firimiturile-ce-cad-de-la-masa-stapanilor/). Dar pot să spun fără să-mi fie rușine că aș putea fi acuzat de lipsă de modestie, că făceam presă de calitate. Fără internet, fără fluxuri de știri și cu un singur canal tv (și acela intoxicat și servil potentaților zilei, așa cum a fost întotdeauna televiziunea publică). Însă pe la sfârșitul anului 1992, cotidianul la care lucram a început să devină interesant pentru unii care deja sesizaseră câtă putere îți poate conferi o presă cu audiență. Și încet încet, lucrurile au luat-o pe căi care nu corespundeau cu setul meu de valori. Și-am renunțat. Începând parcă fix de atunci – și încerc să îmi mențin obiectivitatea pe cât posibil în parametri acceptabili, „oamenii de afaceri” și politicul au cuprins presa ca un mucegai. Și, în cei 20 de ani scurși de atunci lucrurile au evoluat din rău către mai rău. De aceea, îmi voi permite o opinie diferită de a prietenului meu virtual, Mihai : nu mai sunt speranțe pentru o presă decentă. Și pentru că presa de astăzi este o otravă, un instrument de manipulare, și principala armă de prostire a populației inoculând false valori și prezentând ca modele de reușită tot felul de neisprăviți, eu unul, cu toate riscurile de a fi înjurat, spun clar : sper să apuc ziua în care, nu știu cum, nu știu sub ce formă, presa românească își va da duhul !

    Răspunde
    • Sunt şi nu sunt de acord cu tine. Îţi dau un exemplu: cineva m-a întrebat de ce am ales jurnalismul dacă nu sunt de acord cu ceea ce a ajuns să fie astăzi mass-media. I-am spus aşa: în spitale există medici care nu te tratează până nu le bagi plicul cu bani în buzunar, şi există medici pe care vrei să îi răsplăteşti tocmai pentru grija pe care o au faţă de tine. Sunt medici care uită jurământul depus, sunt oameni de presă şi televiziune care-şi calcă în picioare propriile principii cu care au plecat de-acasă, dar încă mai putem spune că avem printre noi medici care nu uită să fie, înainte de orice, oameni, şi jurnalişti care ştiu că nu pentru bârfe şi scandaluri au ales această meserie. Dacă îngroşăm rândurile, la un moment dat jurnalismul va fi resuscitat şi readus acolo unde trebuie să fie. Poate îţi par idealistă, poate chiar sunt. Mă bazez pe cei puţini şi buni pe care mass-media românească îi are.

      Răspunde
      • Dan

         /  6 Februarie 2014

        Nu. Clar, nu. Faptul că un medic alege sau nu să profeseze stimulat de plicuri și „atenții” este o chestiune de opțiune personală. Este el, singur singurel, în fața unei alegeri. Jurnalistul în schimb este sclav pe plantația celui/celor care susțin financiar publicația. Fiindcă e aproape axiomatic : nicio publicație/post radio/canal tv nu poate trăi doar din venituri proprii. Există și astfel de cazuri dar sunt pe cât de rare, pe-atât de neimplicate în transmiterea unui mesaj de calitate sau valoare.

  3. inca exista jurnalism de calitate in Ro. Mai putin cunoscut, nu stiu daca e afirmat la tv, dar online au mai putine vizionari decat click / libertatea etc.
    E minoritar, daaaar cat tinerii gandesc ca tine, nu e in decadere!!

    Răspunde
    • Îţi mulţumesc pentru apreciere. În mod clar avem jurnalişti de valoare în România. Ei sunt un exemplu pentru mine, îi citesc de fiecare dată şi încerc să „fur” de la ei cât mai mult. Din grila mea de programe nu mai există de mult timp anumite posturi tv, nu citesc ziarele pline cu bârfe mondene, prefer o carte bună, un film bun sau o emisiune de pe urma căreia să rămân cu ceva bun care să-mi folosească.

      Răspunde
  4. Bună dimineața și bine te-am găsit! 🙂

    Răspunde
  5. Bun găsit ! Cred şi eu că mai există jurnalism de calitate în România. Nu presa aceea „de masă” cea pe care o găsim pe toate canalele TV „la modă”. Nu, există jurnalismul acela „ascuns”, nepopularizat, „nişa” aceea secretă peste care se mai dă din când în când. Citesc blogurile unor jurnalişti şi mă bucur că există.

    Răspunde
    • Bine ai venit 🙂 Cunosc la rândul meu câţiva jurnalişti de reală valoare, pe ei am ales să îi citesc şi de la ei am ales să învăţ. Ştiu că se pot număra pe degete, dar e bine că încă mai avem de unde alege.

      Răspunde
      • Da, „reperele”. Faptul că ai putut alege este semnificativ. Din cel puţin două puncte de vedere. 1) ai „realizat” că nu ţi se potriveşte „media universal acceptabila” şi 2) ti-ai găsit (totuşi) reperele dincolo de „medie”.

  6. Foarte frumos spus! Si din nefericire in totalitate corect.

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Radu

http://www.raduc.eu/

%d blogeri au apreciat asta: