Retoric

gargarita-6575Mă ridic. Îmi scutur pardesiul şi observ o gărgăriţă chiar aici, în dreptul buzunarului. O privesc câteva secunde apoi o aşez pe-o frunză, departe de drum. Toate aceste vietăţi care se apropie cu atâta naivitate şi încredere de noi, iar tu, omule, fiinţă superioară ce le ştii pe toate şi nu te înşeli nicicând, musteşti de ură şi egoism. Nu o spun cu mânie, ci mai degrabă te compătimesc pentru că nu vrei să fii mai mult, când poţi fi atât de frumos!

Nu mai ştii – mă întreb dacă ai ştiut vreodată cu adevărat?… – să priveşti cu ochii sufletului şi să cercetezi cu cei ai minţii. Te grăbeşti să ridici mâna, să dai verdicte peste alte vieţi în timp ce tu îţi vinzi sufletul şi trupul pe un minut de faimă. Spui că eşti un om liber dar cuvintele îţi pot fi atât de uşor cumpărate. Tu, omule, poţi fi cumpărat!

Ai uitat! Ai uitat să iubeşti, să mângâi, să respecţi, să protejezi. Oare unde te grăbeşti de nu mai ai timp şi pentru aceste “nimicuri”? Ce gândeşti că te aşteaptă la capăt de drum de eşti veşnic într-o mare grabă?

Undeva în faţa mea un grup de tineri, par a fi la vremea liceului, înghesuiţi toţi pe o bancă, butonându-şi tabletele. Altădată, pe aceleaşi bănci se citea din Eminescu, Hugo sau Byron. Vremurile s-au schimbat, iar odată cu ele te-ai schimbat şi tu, omule. Ai început să decizi cine „da” şi cine „nu”, să te foloseşti de puterea pe care o ai asupra celor mai slabi ca tine pentru că vrei să ştie toţi că tu poţi. Şi poţi, dar cu demnitatea – ştiu, altă chestie de doi bani – , etica – altă porcărie şi mai mare – şi toate valorile şi normele morale, cu toate astea cum rămâne?…

Fiecare potecă are un capăt, iar felul în care înaintezi este, în final, alegerea ta. Nu, nu mă aştept ca oamenii să facă fapte măreţe, am înţeles de mult timp că au propria potecă de parcurs iar cei care vor dori să îţi fie alături, o vor face fără să le ceri acest lucru, necondiţionat. Dar mi-aş dori să îţi văd mai des latura umană, să te văd ridicând mâna pentru a mângâia şi nu pentru a lovi sau a ucide, să te ascult vorbind despre artă, despre frumos, şi să nu îmi fie ruşine că te cunosc.

Mă ridic şi merg mai departe. Nu e prima dată, doar că de data asta o voi face cu paşi mărunţi pentru a-mi da timp să respir, să culeg, să păstrez.

Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. Ce frumos e legată povestirea și ce morală necesară are. De ce nu suntem toți ca gărgărițele? Deși mărunți, cu puterea de a ne deschide aripile și a zbura spre noi tărâmuri. Așa e, suntem! Mă bucur că te-ai hotărât să mergi mai departe, e în natura lucrurilor, a vieții, numai așa se putea. Ai scris echilibrat despre tarele omului dezumanizat de azi. Până la urmă, politica pașilor mărunți are avantajele ei. Salut revenirea ta!

    Răspunde

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Sujisan

Scriitor, semizeu și filosof în funcție de cantitatea băută

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Radu

http://www.raduc.eu/

%d blogeri au apreciat asta: