Uniforma școlară – un mit

Întâi a dispărut teancul de manuale care ne aștepta pe marginea băncii în prima zi de școală, astfel că învățământul „gratuit” scoate astăzi din buzunarele părinților câteva milioane la fiecare început de an școlar. Aflu că au mai schimbat ceva: uniforma nu mai este obligatorie. Noul Regulament de organizare a unităţilor de învăţământ preuniversitar aduce astfel școala pe aceeași linie cu locurile de distracție frecventate de copii în timpul liber. De la uniformele călcate și apretate de părinții noștri astfel încât să arătăm impecabil atunci când intrăm pe porțile școlii, am trecut în decursul a doar câțiva ani la bluze de trening imprimate cu cranii, blugi tăiați și tunsori asimetrice. „Așa e moda acum”. Ok, am înțeles, trăim „alte timpuri”, nu mai e ca pe „vremea mea”. Acum trebuie să fii la modă, că altfel nu ești acceptat în „gașca” de prieteni. Am un adolescent în devenire și cunosc prea bine toate aceste aspecte, însă ceea ce nu înțeleg este: ce legătură are școala cu moda?

Uniforma a fost introdusă în școli pentru a-i învăța pe copii că trebuie să se îmbrace adecvat mediului în care se află, făcând astfel disctincție între activitățile din timpul liber și școală. În plus, purtând aceeași uniformă nu există diferențe între elevi, toți fiind la fel, ceea ce reduce cu mult marginalizarea copiilor care, provenind din familii cu venituri modeste, nu au haine „la modă”. Iar aici mă opresc asupra explicației date de Președintele Federației Naționale a Părinților din România, Iulian Cristache: „Nu putem să-i obligăm pe părinţi să le cumpere uniforme copiilor. Unii dintre ei nu îşi permit aceste costuri. Totuşi, asta nu înseamnă că elevii nu ar trebui să aibă o ţinută decentă. Iar dacă se pune problema identificării unui elev dintr-o anumită unitate de învăţământ, acest lucru se poate face prin aplicarea unui semn distinctiv precum o insignă“.

Îi citesc declarația și mă amuz. Nu sunt președinte, dar sunt la rândul meu părinte și aș vrea să îi transmit D-lui Cristache că tocmai această măsură duce la discriminare. Elevii se judecă între ei pe baza aparențelor, de cele mai multe ori. Un penar cu eroii din Emoji Movie, bluzițe cu personaje Disney sau din Star Wars, jocuri și aplicații pe telefon sunt subiecte care umplu pauzele și prin care fiecare elev caută să câștige mai multă atenție. Iar noul regulament alimentează acest aspect și obligă părinții la o cheltuială mai mare. Dar să gândim:

Uniforma este (era!) compusă din 4 piese vestimentare de bază: cămasă, pantalon/fustă, vestă și sacou la care se adăugau cravata sau ecusonul. O investiție pe care părinții o făceau o singură dată pentru un an, poate chiar doi, și pentru care plăteau un preț rezonabil în funcție de școală, de contractele încheiate de conducere de cele mai multe ori pe baza unor preferințe, etc.

Cu hainele la modă însă lucrurile stau altfel. Pentru tricourile cu imprimeuri scoți din buzunar între 15 – 30 Ron per bucată, bluzele cu mesaje te costă și ele între 25 – 40 Ron, iar blugii tăiați alți 35 – 50 Ron. (Prețurile date ca exemplu nu sunt din magazinele de firmă!). Un calcul simplu și dacă tragem linie, lipsa uniformei nu numai că duce clar la diferențe între elevi, dar îi obligă pe părinți la cheltuieli mult mai mari. Poți să spui nu atunci când îți vine copilul plângând acasă, spunând printre lacrimi că este singurul din clasa lui care nu are „așa ceva”? El nu are experiența și maturitatea celor care au votat, așa că nu îți rămâne decât să scoți bani din buzunar. Mai mulți decât până acum.

Copiii cresc repede, dar mama a știut întotdeauna să se descurce. A desfăcut tivul pentru a face pantalonii numai bine de purtat încă un an, s-a descurcat și cu cămășile pe care le-a înlocuit cu maleta albă pentru că e mamă, și a învățat să se descurce. Așa au fost crescuți și ei, cei care vin astăzi și ne dau peste cap sistemul de funcționare al școlilor. Justificată iresponsabil și pusă pe seama părinților cu posibilități materiale reduse, lipsa uniformei șterge orice a însemnat vreodată disciplină și decență pe culoarele școlii.

Articol anterior
Lasă un comentariu

Un comentariu

  1. https://cutiacupraline.com/2018/01/13/uniforma-scolara-un-mit/ – Literele sufletului meu

Părerea ta

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Paul Gabor

„Negustorul de pipe”

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

%d blogeri au apreciat asta: