Despre mine

M-am născut în Galați. Aici am învățat să iubesc oamenii cu suflet frumos care nu obosesc nicicând să fie astfel, să iubesc ideea de bine și să cred că fiecare dintre noi are un cuvânt de spus în acest sens. Cred în familie, în dragoste, respect și decență. Mă inspiră oamenii capabili, cei care fac cinste meseriei pe care au ales-o și se dedică, neobosiți, schimbării în bine. Lumea… mi-am clădit-o eu, din oameni deosebiți, departe de tot ceea ce înseamnă ură, mediocru, fals.

Cinstesc oamenii de valoare ai prezentului, dar mai ales ai trecutului, atunci când nu se punea atât accent pe mondenitate și nu era nevoie de nici un artificiu pentru a dovedi ceva. Talentul, harul și decența vorbeau de la sine. Mă consider norocoasă pentru că am copilărit și mi-am trăit adolescența într-o perioadă în care nu ne ajungeau două mâini să ne numărăm artiștii dedicați, în care muzica suna într-un anume fel, cărțile se vindeau ca pâinea caldă iar copiii umpleau spațiile din fața blocurilor, spărgând liniștea serii cu jocurile lor.

Cred într-o viață trăită frumos și mai presus de orice, cu demnitate. Am un deosebit respect pentru oamenii care reușesc să își pună semnătura pe ceva frumos, fără să depășească bariera bunului simț sau a eticii. Cred că facem cu toții umbră egală pe acest pământ, și că doar ceea ce ține de gândire și simțire ne face diferiți. Îmi imaginez uneori lumea altfel: plină de râsete de copii, de perechi de bătrâni care merg, ținându-se de mână și tineri care îmbrățișează fiecare zi din viața lor frumos, cu bucurie și recunoștință. 

Vă mărturisesc că nu îmi plac dulciurile. Adevărul este că nu mănânc o ciocolată pe an. În alegerea numelui acestui blog am fost inspirată de unul dintre filmele ce sunt capăt de listă în preferințele mele:”Forest Gump”. Un film despre viață și despre noi, cei care o respirăm zi de zi, descoperind-o așa cum descoperi gusturile diferite ale bomboanelor. Uneori simți gustul dulce al bucuriei în formă pură, al dragostei ce-ți îmbracă sufletul, alteori simți gustul amar al întrebărilor fără răspuns. Pentru că așa e viața. Ca o cutie cu praline.

„Cutia cu praline” s-a născut din dorința de a transmite. Mi-am dorit să transmit, prin poveștile oamenilor deosebiți care mi-au pășit în viață, prin paginile cărților care mi-au îmbogățit mintea și sufletul sau chiar a locurilor care mi-au umplut privirea. Acum vreo câţiva ani făceam o emisiune la un anume post de radio în care promovam muzica blues şi country (nu în acelaşi timp, desigur :)) ). Cineva a venit şi mi-a spus, la un moment dat, că nu ascultase niciodată până atunci country şi că despre blues nu avea tocmai o părere bună, coonsiderându-l greu de „digerat”. Dar eu am reuşit cumva să îi captez atenţia şi să îi schimb, în final, părerea. Aşa este şi cu acest blog: dacă prin el descopăr oameni care sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine, dacă reuşesc să ajung la sufletul lor şi să arătăm, împreună, că se poate scrie şi altceva decât bârfe şi cancan-uri, atunci… blogul meu nu e în zadar

Vă mulțumesc penrtru că faceți parte din lumea mea!

 

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine mult efort nu-i necesar, însă pentru a face-un bine e nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

%d blogeri au apreciat asta: